Life is but a dream...Ours.

"Life is just a mirror, and what you see out there, you must first see inside of you." Wally 'Famous' Amos

  • Ganduri şi imagini din ţara de dincolo de nori.

Jurnal de bord: ziua 2

Posted by all3x On 23:20 1 comentarii





Trezirea s-a dat mai devreme azi, forte proaspete, sandwishuri in bagaj ca de McDonald's ne saturasem cu o zi inainte, si curu' in masina.
Primul popas, Esbjerg, la 130km de Odense, tot pe partea continentala, in estul Danemarcei. Orasul a fost odata cel mai mare port de pescari. Nici acum imaginea portului nu dezamageste: am dat o fuga prin el si desi in mare e un port industrial, poti sa ai surpriza sa intalnesti cate o creatura imensa care transporta oameni, marfa si masini catre Anglia sau insulele Feroe, ori cate o chichineata obosita care vine cu 2 masini si o mana de oameni insotiti de biciclete de pe vreo insula din apropiere.



Am gasit aici o imagine familiara, ceva ce seamana cu Navodari, langa port si zona industriala aferenta acestuia (diferenta e ca uzinele si fabricile de aici desi isi tureaza motoarele la maxim nu se fac remarcate prin fum negru aruncat in atmosfera) se intinde o plaja superba, lunga cat vezi cu ochii. Aici stau la priveghi 4 statui imense de cate 9 metrii, albe imaculat, construite exclusiv din fonduri provenite in Esbjerg Kommune, dar care nu reprezinta vreun simbol anume.



Orasul in sine e mic si linistit, ca si restul tarii. Aici orasul pare ceva mai tanar, nu mai gasesti chiar ata de multe case vechi sau poate le-au ascuns mai bine :)




De fapt, am constat in vizitele noastre, ca dupa ora 17 e o liniste de nedescris pe strazi, indiferent de orasul in care te aflii... zici ca esti intr-o lume fara oameni, fiecare fuge la treaba lui in lumea lui, toti se inchid in casa iar pe strazi ramane doar linistea si vantul,care in mod normal la ora pranzului nici nu se aude pe suierand de cat de zgomotoasa poate fi marea de oameni ce imbraca zonele pietonale din centrele oraselor.


Am uitat sa mentionez ca legatura cu insula Fyn unde stam noi se face pe un pod, care din cate am inteles e construit in 1966 (desi nu pare atat de vechi), e inalt, bate vantul foarte puternic acolo sus, dar privelistea te lasa fara cuvinte, sa vezi casele pe marginea insulei, chiar langa apa, colorate in diverse culori, aplecate intr-o directie sau alta din cauza barnelor de lemn vechi de sute de an care incep sa isi arate oboseala e ceva ce trebuie admirat cu proprii tai ochi, iar o trecere rapida cu masina pe pod nu e suficient, si nici macar o poza nu le poate descrie...


A doua oprire a fost Ribe. Cea mai veche asezare din Danemarca a fost gasita aici si dateaza din anul 710. Orasul e impanzit de case foarte vechi de te intrebi cum de mai stau in picioare, fiecare e aparte, cateva biserici imense - la fel de vechi, un rau care traverseaza orasul de cateva ori si o strada principala care zici ca nu se mai termina - plina cu magazine, patiserii, restaurante si baruri.








(cele mai delicioase produse de patiserie pe care le-am gustat vreodata)



(casa din 1634)











Ultima oprire a zilei a fost Kolding, pe partea estica, la cativa kilometrii de podul care face legatura cu insula noastra. Un oras trist din punctul meu de vedere, foarte inghesuit; aici parca combinatia dintre vechi si nou nu s-a mai imbinat asa de bine. Fiindca am ajuns aici dupa masa, prea tarziu pentru a mai prinde lumea pe strada sau magazine deschise, am stat doar vreo 40 minute.










 Si ca ziua sa fie completa am mai si patit o faza care initial ne-a intristat, dar ne-am dat seama ca se adauga la colectia de amintiri si asta.
Mai tineti minte ca in Spania, noaptea in drumul spre satul ala uitat de lume unde trebuia sa ajungem la fiesta (Oana stie mai bine la ce ma refer) m-a oprit politia la control de alcoolemie? Eh aici nu e vorba de politie, alcool sau accidente - doamne'fereste (tata poti sa stai linistit, ia o gura de aer si te rog sa incepi sa respiri din nou!!). E voarba doar de o amenda pentru "parcare ilegala"=510dkk (cam 89% din suma pe care o scutisem pe biletele de tren).

Astia aici au o regula, de fapt ca in toate tarile civilizate, la masina pe parbriz ai un ceas, pe care tre'sa il setezi sa afiseze ora la care ai ajuns in parcare, iar  parcarile au marcate timpul maxim permis de stationare(15-30 minute, 1-2-24-48 ore) sau daca nu au inseamna ca e nelimitat. Noi am parcat in cele 40 de minute cat am stat in Kolding, in parcarea unui supermarket din centru, numai ca nu am vazut decat semnul de parcare nu si semnul de atentionare asupra timpului permis de stationare. Si cum acel semn exista, eram obligati sa setam ceasul din masina la ora la care am ajuns acolo...si surprize-surprize, am uitat sa o facem...iar la intoarcere primul lucru care l-am vazut la intrarea in parcare a fost acel semn si tichetul de amenda scris de un nene care a avut si rabdarea sa stea 10 minute la panda langa masina si sa faca si poze pentru ca asa e legea la ei... Si uite asa am mai adaugat o pagina in albumul cu intamplari.

Dar ziua s-a incheiat minunat fiindca intamplator am reusit sa ajungem la marginea orasului, intr-un cartier care avea iesire la apa si aici am admirat cum apa inghitea efectiv pontoanele si ca bonus am prins si un apus incantator.







1 Response for the "Jurnal de bord: ziua 2"

  1. Oana says:

    I-auzi, mai, ati dat pe bilete de avion, cand puteati sa veniti in Anglia cu barca :P

    Si, apropo, nu ai observat ca pentru faza cu amenda ai scris aproape la fel de mult cat in restul postarii? Adica in sfarsit am citit si noi ceva cu substanta :))