Life is but a dream...Ours.

Un sentiment ciudat mă apasă în ultima perioadă. E o combinație ciudată de singurătate, liniște (poate prea multă liniște), plictiseală dusă la extrem. Ca să vă faceți o imagine asupra cauzelor acestui ciudat tangou de trei sentimente am să vă descriu în mare cum îmi petrec eu zilele.

Începem cu ora 3 când se dă cu greu trezirea, ba singurel ba chinuind-o pe Gabi să mă scoale. Oricum la 3 se đă alarma dar abia la 3.30 se face rost de energia necesară trezirii efective. Timp de încă o jumătate de ceas sunt o fantomă, buimăcesc (oare există cuvântul ăsta?) prin casă încercând să ma dezmeticesc și să mă pregătesc de plecare.
La 4 călăresc bicicleta trăgând agale după mine trolerul pentru ziare (după ce primesc trepiedul de acasă am să urc și o poză - dacă o mai pun pe Gabi să îmi și facă poză la ora aia sigur "divorțează"). Îmi trebuiesc cam 20-30 minute, în funcție de gradul de "somnambulism" sau de bicicleta folosită, ca să ajung la depozit (cam mult spus depozit - mai nou e o cutie îmensă de plastic în fața unui supermarket la 2 minute distanță de locul unde încep să împart ziarele). Cu greu mă mobilizez să ridic gramada din cutie, să verific lista și inventarul apoi să le așez în troler - toate astea într-o zi normală, imaginați-vă cum e când plouă.
Timp de 45 de minute, maxim o oră rătacesc printre case, umplu căsuțele poștale și arunc câte o privire spre orizont unde se ridică soarele. Pedalez, cobor, pedalez și iar cobor...apoi pedalez pe lungul drum spre casă (nu știu de ce dar drumul spre casă tot timpul îmi ia cu 10 minute mai mult).
Acasă ciugulesc ceva, un sandwich, un hotdog sau o salată și îmi reiau somnul de frumusețe. Dacă am noroc și Gabi nu lucreaza de la prânz, mă trezește ea pe la ora 13. Altfel sunt ca un porcușor lăsat să lenevească până nu mai poate, adică cam pana pe la ora 15.
În funcție de necesități mai repar o bicicletă (cam des cu penele în ultima perioadă), mai dau cu aspiratorul în casă, mai o mini-tură la cumpărături. Cel mai des însă mă apuc de bucătareală și încropesc ceva de-ale gurii pentru consoartă să fie când vine acasă ca altfel mi-o iau pe coajă. :)
Mai nou lucrează furnicuța fără pauză între doua ture la restaurant și se mai duce și la curățenie în miez de noapte, deci și prin urmare porcușorul turbează singurel acasă...
Habar nu am cum reușesc să imi umplu timpul, nu realizez când trece, dar parcă totuși ziua se scurge prea greu. Când se așterne noaptea o dau iar pe somn; de obicei pe la ora 22 sau 23, uneori poate chiar după miez de noapte se trage linie.

Abia aștept să vină și ceilalți în casă, poate poate mă bagă și pe mine cineva în seamă... Polonezul e un ditamai porcul, un leneș mai mare decât mine și își petrece tot timpul la el în cameră cu excepția momentelor când gătește arde mâncarea sau când pleacă la muncă. Indianca, deși se plângea că ea o să se plictisească singură în casă pe perioada vacanței și că nu are de muncă, nu prea e de găsit prin casă iar atunci când e spune doar "Noapte bună copii!" și pleacă la culcare.

Abia aștept să vină 18 august să încep rutele de după amiază la distributie de pliante, măcar să am și eu cu ce să îmi omor timpul miercurea și vinerea.

Cumpărături în stil danez la prețuri nemțești = Alex scăpat singur în magazin = Cum să îți superi iubita = "Cheamă-l pe taicătu' să vină să ne ia cu mașina de aici, că până mâine ajunge aici!!!!"

Cred că e suficient de explicit textul de mai sus alături de câteva poze edificatoare...
DA a înnebunit maimuța, din cauza prețurilor și a banilor munciți care cereau să fie cheltuiți!

Retrospectiva ultimelor săptămâni ar suna cam așa: a venit primăvara în Odense; am învățat cot la cot cu alții pentru examene; pauzele mici și dese cheia marilor succese - nu se putea sa nu luăm și pauze de la învățat fie sub formă de plimbări în oraș fie sub formă de cugetări adânci pe înserate cu ceva bautură și vizionat de filme; am sărbatorit Solstițiul (Sankthansaften) alături de restul orașului; am salivat din priviri la imensa doză de bere Albani din centru.

 

 





 

Nu, nu ne prefăceam...

Asta pățești când te îmbeți și joci "Adevăr sau provocare"

Un nou look o nouă denumire: Martin(a)

 

 





 

 

 

Un an universitar în Danemarca, primul...
Diferit, greu și mult mai complex decât acasă. În curând o să putem să tragem și linia la note dar alea contează mai puțin aici, creditele să fie luate asta e important la final.

Stați conectați urmează o recapitulare mai amplă a ultimilor săptămâni, dar după câteva ore zdravene de somn, că am mare nevoie.

si varianta High Definition care merge fullscreen:

De doua ori!
Saptamana trecuta am platit taxa pentru cursurile de daneza...azi am primit scrisorile de confirmare iar luni suntem programati la "interviu" ca sa stabilim restul detaliilor iar apoi incepem cursurile.

Premiul cel mare a fost revendicat astazi de Gabel...fiindca nu am avut somn azi-noapte am urmarit suplimentul Ungeavisen dintr-un ziar danez si intamplator am dat de un anunt interesant.
Pe scurt "Clinica dentara cauta angajat constiincios si meticulos pentru curatenie, dimineata sau seara, 5 zile - 12,5 ore pe saptamana. Contactati-ne la telefon sau prin email.". Primul punct pe ordinea de zi cand am ajuns la facultate la ora 8 a fost sa dea un telefon, a aflat ca e bine sa mearga acolo sa vada despre ce este vorba. Cu un mic efort depus in timpul cursurilor s-a materializat si un CV in limba engleza si dusi am fost catre locatia respectiva imediat dupa cursuri. Acolo surpriza, CV-urile se faceau deja teanc asa ca am decis sa aplicam o noua tactica: o scrisoare de intentie la sentiment, incropita rapid cand am ajuns acasa...efectul a fost devastator asa incat o ora mai tarziu dupa doua apeluri ratate Gabel a primit o invitatie la interviu fata in fata...si dusa a fost.
"Habemus Papa!" ar zice catolicii daca i-ar fi vazut fata puiului meu cand s-a intors de la interviu. Rezultatul? De maine Gabel se duce la munca, dimineata sau seara la alegere cate o ora jumate pe zi cu un total de 7,5 ore pe saptamana fiecare ora cotata se pare la 125 DKK. Acum o sa poata sa ma scoata la o prajitura :) .

7-7 atat s-a terminat examenul oral la Marketing and Culture. Asteptam inca rezultatele pt. proiectul de la Brand Management unde teoretic nu se ridica nici un fel de probleme in a trece examenul si notele la examenul scris de International Entrepreneurship unde ne bate inima ca la hamsteri...sperantele noastre sunt mari, insa exista o vorba la romani (care sper sa nu se aplice in cazul nostru "speranta moare ultima si noi inaintea ei").
Ca sa fie clar in Danemarca scala de gradare este formata din 7 note: -3, 0, 2, 4, 7 10, 12 , primele doua note insemnand ca ai picat examenul...noi stam bine deocamdata....oricum se aplica aceeasi regula ca in tara - ai trecut examenul ai luat creditele ECTS aferente cursului, nota pare sa conteze, si aici, mai putin.

PS: Chiar vreau acasa asa ca apucati-va de incantatii, rugaciuni, ritualuri, sacrificari etc. ca sa nu avem surprize la restul de note...

Locatie: Vara anului 2009, la hermosa España si ale sale minunatii, pe un drum lung de 5 km care, cu talent, l-am transformat in 30. La capatul drumului ne astepta un satuc ce gazduia o petrecere, tipic spaniol, in aer liber, organizata fara vreaun motiv anume ( las fiestas españoles nu au nevoie de motive).

Personaje: 3 tineri romani, bilingvi spre trilingvi (o sora- tipa isteata, dar ca toate femeile cu probleme de orientare in spatiu, un frate-soferul fetelor, un tip increzator in sine si obsedat de detinerea controlului, si prietena acestuia-persoana mea) si 2 spanioloaice focoase, monolingve, care s-au dovedit a fi fara cunostinte de geografie (aplicata).

Si acum Fapte : Ora de intalnire este 1 a.m., nu de alta, dar botellón-ul trebuie sa isi faca simtite efectele. Fetele aranjate, soferul, bietul de el, trezit din somn, masina inchiriata fara sistem de navigare gps, muzica la maxim, chef nebun de petrecere... Vamos a la plaja!! Sa pornim la drum!! Hmmmm....ok, dar pe unde? Punem la cale un plan de „evadare” din oras, aproape ca dam cu banul care iesire este cea care ne va conduce spre satucul cu pricina, un nume pe care nu mi-l mai amintesc. „Norte!”, spre nord pe romaneste, tipa extaziata una dintre focoase, ca si cand ar fi descoperit wolframul. „Hey, dragutzo, suntem din Ro, nu cunoastem drumurile voastre, asa ca hai sa avem incredere in tine!” Brammmh, brammmmh, soferul ambaleaza masina si o luam din loc spre nord. Ajungem la iesirea din oras. Inaintam, facem dreapta, intoarcem ca trebuia de fapt la stanga, nu stai! ceva nu e bine! Soferul deja devine recalcitrant „Cum, 2 spanioloaice si habar nu au de drum?”o rupe pe romaneste, sa nu jigneasca fetele. Ne oprim, trebuie sa sunam pe cineva sa ne indrume, dar ceasul arata ora 2, pe cine sa sacrificam la ora asta pentru detalii? Un sofer, spaniol clar, care cunostea toate drumurile: Dosi, un prieten comun, cuibarit in patul lui, buimac si putin iritat de ora inaintata si tupeul nostru de a-l trezi ;;)...Ii trece pana adoarme la loc. Ii citim indicatoarele si primim indicatii: prima la stanga, urmatoarea intersectie in sensul giratoriu a 3-a iesire, tot inainte si hop! ajungeti voi. Atat de simplu? Yeeey, suntem salvati, o sa avem sansa sa petrecem. Ascultam de indicatii dar cei 5 km nu sunt nici pe departe atatia si nicidecum pe autostrada-cum trebuia sa fie de fapt. Ce mai conteaza? Important e sa ajungem sa bem. Ajungem in prima localitate, facem stanga, inaintam cu ochii cat cepele sa nu ratam cealalta intersectie. Parasim localitatea, dar lucrurile devin din ce in ce mai ciudate: drumul se ingusteaza periculos de mult, noaptea devine mai neagra, in stanga stanci, in dreapta padure, apoi numai padure. Sa mai sunam o data sa trezim acelasi personaj, se conecteaza dar nu apucam sa rostim numele ultimei localitati ca semnalul telefonului dispare. Hopa!Zona crepusculara! Inaintam speriati in noapte, cand de pe contra sens, pe soseaua pe care abia incapeau 2 masini, zarim slab silueta unei furgonete. In masina noastra se poarta negocieri daca sa oprim sa cerem indicatii sau sa mergem mai departe. Cel mai socant, convingator si ferm argument vine de la sora cea isteata care a vazut prea multe filme: „Nu opri! E ca in filmele de groaza, o sa coboare la noi cu drujba!” Asa ca insistam in noapte. Intr-un final ajungem la giratoriul mult asteptat care ne indica sprintul final de 2 km spre satuc. Drumul e drept si neted asa ca ne luam avant. De nicaieri, apare o umbra cu o bagheta reflectorizanta fluturand in aer: control de rutina-Guardia Civil. Panica mare in masina, repede centurile de siguranta la toti pasagerii (e obligatoriu)! Se cere doar alcool-test, nu tu actele masinii (putea fi furata), nu tu permis de conducere, nu tu centuri...E primul alcool-test al soferului si e trecut cu brio...daca le-ar fi cerut fetelor sa sufle, aparatul ar fi sarit in aer. Demaram si facem glume pe seama „clientilor” care formasera o coada in dreptul masinii de politie pt „prescrierea retetelor”. Dupa zgomot si forfota, stiam ca am ajuns, acolo trebuia sa fim. Lasam masina in parcarea imensa si coboram. Ce de lume... de la cei cu tzatza-n gura pan’ la cei cu barba sura, toti consumau alcool! Petrecareti spaniolii astia, nu se compara cu alte natii.

La plecare, ora 6, primim indicatii de la un tanar respectabil si binevoitor care de abia se tinea pe picioare - putem ajunge inapoi in oras prin cealalta iesire a parcarii, care ne scoate direct in autostrada, sunt 5 km in linie dreapta. What?? Dar pt ca a fost petrecere, ar trebui sa o luam pe drumul ocolitor sa fentam politia. „Nu, multumim! We’ve been there, seen it. Nu ne mai trebuie!”

Ce bun ar fi fost un gps...dar atunci nu am fi avut ce sa povestim.

Post realizat pentru concursul MIO prin Automod .

Cat despre caracteristicile lui MIO S760 cea de-a 3-a mi se pare cea mai utila, referitoare la punctele de interes insotite de informatiile oferite de ghidul de calatorie. Daca ai asa ceva mai scutesti ceva bani de pe pliante si brosuri...daca ar pune la puncte de interes si locatiile si programul pentru fiestele din Spania ar fi si mai si... :))

http://www.automod.ro/mio-da-un-gps-de-ultima-generatie-cititorilor-automod/

http://eu.mio.com/ro_ro/moov-s760.htm

Numaratoarea inversa a inceput...
Mai avem un pic...si terminam proiectul...si plecam in Spania...si trece Craciunul...si ne intoarcem...si vine Oana de Revelion...si trece anul...si pleaca Oana...si incepe sesiunea...si venim in tara...si plecam din tara...
Ce repede trece timpul...si cica trebuie sa si invatam in toata perioada asta...iar...off...

Intre timp nimic nou pe frontul din nord...ploaie-soare-frig-innorat, dupa bunul plac al aluia care trage manetele acolo sus...Lipi-i s-ar mana pe maneta care declanseaza soarele... :)

Da, vin sarbatorile si odata cu ele vine si frigul...ultimele zile au fost criminale in Odense, temperaturi minuscule, cer senin si ger nu gluma - pana la ora 12 masinile si acoperisurile caselor au avut strat de gheata consistent...
Si daca tot am intrat in atmosfera sarbatorilor de iarna s-au aprins luminile de Craciun. Am mers si noi acolo desi vremea nu a tinut deloc cu noi, ne-a plouat intr-una, am fost uzi pana la piele cand am ajuns acasa dar a meritat.

Intre timp am terminat primul proiect, l-am si predat, urmeaza al doilea pana pe 16 decembrie.
Fiindca am reusit sa prindem o oferta la Ryanair am decis, bineinteles cu delegatie speciala si de la Bucuresti si de la Segovia, sa ne urcam in avion si sa incercam sa aflam cum e Craciunul in Spania.
Drumul va fi pe ruta Billund-Girona(Barcelona)-Madrid la dus, iar la intors Madrid-Alicante-Billund, intre 15 si 28 decembrie, iar per total am platit 170 euro, 2 persoane, dus-intors, cu 1 bagaj de cala pentru intoarcere... Un fleac, fata de preturile normale sau spre Romania... :)

P.S.
Am uitat sa mentionez ca am avut iar parte de o petrecere in camin, a fost ziua lui Rares, baiatul din Sibiu...Postez numai o poza care in opinia mea sintetizeaza toata atmosfera. Stiu sigur ca o sa mi-o iau, iar, pentru asta, dar nu ma pot abtine.
Pui mic, iarta-ma  "Busted, again!" sau pe romaneste ar merge "In flagrant!".

Cum altfel am putea sa ne revenim dupa vizita in Anglia?
Si de ce numai una daca putem servi mai multe???
Vineri pe 30 octombrie a fost J-dag, ziua in care se lanseaza Tuborg Christmas Brew (aici are alta denumire imposibil de reprodus), bere gratis prin baruri timp de o ora - bineinteles inainte sa ajungem noi, craciunite albastre care impart caciulite albastre, iar bere gratis (daca esti suficient de agil si de treaz sa scoti berea din  naveta aluia care se plimba prin bar)...distractie maxima la pedalat spre casa. Rezultatul il vedeti in poze(din bar nu am ca nu am vrut sa risc sa iau aparatul dupa mine).

Pe 31 octombrie, la noi in CMK a fost Halloween Party...nebunie mare bineinteles...majoritatea costumati si beti...pozele vorbesc de la sine...