Un sentiment ciudat mă apasă în ultima perioadă. E o combinație ciudată de singurătate, liniște (poate prea multă liniște), plictiseală dusă la extrem. Ca să vă faceți o imagine asupra cauzelor acestui ciudat tangou de trei sentimente am să vă descriu în mare cum îmi petrec eu zilele.
Începem cu ora 3 când se dă cu greu trezirea, ba singurel ba chinuind-o pe Gabi să mă scoale. Oricum la 3 se đă alarma dar abia la 3.30 se face rost de energia necesară trezirii efective. Timp de încă o jumătate de ceas sunt o fantomă, buimăcesc (oare există cuvântul ăsta?) prin casă încercând să ma dezmeticesc și să mă pregătesc de plecare.
La 4 călăresc bicicleta trăgând agale după mine trolerul pentru ziare (după ce primesc trepiedul de acasă am să urc și o poză - dacă o mai pun pe Gabi să îmi și facă poză la ora aia sigur "divorțează"). Îmi trebuiesc cam 20-30 minute, în funcție de gradul de "somnambulism" sau de bicicleta folosită, ca să ajung la depozit (cam mult spus depozit - mai nou e o cutie îmensă de plastic în fața unui supermarket la 2 minute distanță de locul unde încep să împart ziarele). Cu greu mă mobilizez să ridic gramada din cutie, să verific lista și inventarul apoi să le așez în troler - toate astea într-o zi normală, imaginați-vă cum e când plouă.
Timp de 45 de minute, maxim o oră rătacesc printre case, umplu căsuțele poștale și arunc câte o privire spre orizont unde se ridică soarele. Pedalez, cobor, pedalez și iar cobor...apoi pedalez pe lungul drum spre casă (nu știu de ce dar drumul spre casă tot timpul îmi ia cu 10 minute mai mult).
Acasă ciugulesc ceva, un sandwich, un hotdog sau o salată și îmi reiau somnul de frumusețe. Dacă am noroc și Gabi nu lucreaza de la prânz, mă trezește ea pe la ora 13. Altfel sunt ca un porcușor lăsat să lenevească până nu mai poate, adică cam pana pe la ora 15.
În funcție de necesități mai repar o bicicletă (cam des cu penele în ultima perioadă), mai dau cu aspiratorul în casă, mai o mini-tură la cumpărături. Cel mai des însă mă apuc de bucătareală și încropesc ceva de-ale gurii pentru consoartă să fie când vine acasă ca altfel mi-o iau pe coajă. :)
Mai nou lucrează furnicuța fără pauză între doua ture la restaurant și se mai duce și la curățenie în miez de noapte, deci și prin urmare porcușorul turbează singurel acasă...
Habar nu am cum reușesc să imi umplu timpul, nu realizez când trece, dar parcă totuși ziua se scurge prea greu. Când se așterne noaptea o dau iar pe somn; de obicei pe la ora 22 sau 23, uneori poate chiar după miez de noapte se trage linie.
Abia aștept să vină și ceilalți în casă, poate poate mă bagă și pe mine cineva în seamă... Polonezul e un ditamai porcul, un leneș mai mare decât mine și își petrece tot timpul la el în cameră cu excepția momentelor când gătește arde mâncarea sau când pleacă la muncă. Indianca, deși se plângea că ea o să se plictisească singură în casă pe perioada vacanței și că nu are de muncă, nu prea e de găsit prin casă iar atunci când e spune doar "Noapte bună copii!" și pleacă la culcare.
Abia aștept să vină 18 august să încep rutele de după amiază la distributie de pliante, măcar să am și eu cu ce să îmi omor timpul miercurea și vinerea.
