Sau ce am mai facut intre timp...de la coada la cap, nu invers.
Si fiindca imaginile spun mai mult decat o mie de cuvinte le lasam pe ele sa va povesteasca.
PS: Probabil ca de acum am sa tot urc genul asta de filmulete, imi este mult mai usor in special daca sunt multe poze, sunt si mai usor de urmarit si nu ocupa la fel de mult spatiu in postare... Ne-am inteles? Daca sunt probleme dati de veste.
Se poate sa
Puiu' meu a mai imbatranit cu un an. Sunt trist...dar sunt trist dintr-un singur motiv: fiindca 6 luni de acum incolo, pana ajung si eu sa am aceeasi varsta, trebuie sa ascult de ea...ca doar e mai mare decat mine acum! La ordin sa traiti!!!???
Recapitulari a ceea ce am mai facut intre timp si poze in curand... Stati aproape...cat mai aproape, sa ne tineti de cald. :)
Pe scurt, in cateva cuvinte am povestesc cum ne-am petrecut finalul lui 2009.
Ultima oara cand am scris pe blog eram in Spania, de Craciun. Ne-a placut: vreme frumoasa, insorita, fara zapada (asta ne-a placut mai putin stiind ca si in RO si in DK ningea pe rupte ca in povesti), mancare multa, bautura multa, Craciun tipic romanesc cu masa plina, burtile si mai pline...
Odata ajunsi acasa am inceput pregatirile de Revelion, am asteptat-o pe Oana cu ceva emotii din cauza fazei cu zborul amanat si ne-am facut de cap in cel mai romanesc stil posibil...Si spun asta fiindca petrecerea de Revelion a avut loc la noi in casa, a fost o combinatie intre cina(cu mancare si bautura cat pentru un clan intreg) si party, iar cei mai numerosi am fost romanii - 7 din 15. Stiu, nu am fost multi, nu a fost party in stilul adevarat (imi pare rau Oana, poate te asteptai la altceva), dar sper ca toti cei prezenti s-au simtit bine...Altadata o s-o facem si mai lata...
Locatie: Vara anului 2009, la hermosa España si ale sale minunatii, pe un drum lung de 5 km care, cu talent, l-am transformat in 30. La capatul drumului ne astepta un satuc ce gazduia o petrecere, tipic spaniol, in aer liber, organizata fara vreaun motiv anume ( las fiestas españoles nu au nevoie de motive).
Personaje: 3 tineri romani, bilingvi spre trilingvi (o sora- tipa isteata, dar ca toate femeile cu probleme de orientare in spatiu, un frate-soferul fetelor, un tip increzator in sine si obsedat de detinerea controlului, si prietena acestuia-persoana mea) si 2 spanioloaice focoase, monolingve, care s-au dovedit a fi fara cunostinte de geografie (aplicata).
Si acum Fapte : Ora de intalnire este 1 a.m., nu de alta, dar botellón-ul trebuie sa isi faca simtite efectele. Fetele aranjate, soferul, bietul de el, trezit din somn, masina inchiriata fara sistem de navigare gps, muzica la maxim, chef nebun de petrecere... Vamos a la plaja!! Sa pornim la drum!! Hmmmm....ok, dar pe unde? Punem la cale un plan de „evadare” din oras, aproape ca dam cu banul care iesire este cea care ne va conduce spre satucul cu pricina, un nume pe care nu mi-l mai amintesc. „Norte!”, spre nord pe romaneste, tipa extaziata una dintre focoase, ca si cand ar fi descoperit wolframul. „Hey, dragutzo, suntem din Ro, nu cunoastem drumurile voastre, asa ca hai sa avem incredere in tine!” Brammmh, brammmmh, soferul ambaleaza masina si o luam din loc spre nord. Ajungem la iesirea din oras. Inaintam, facem dreapta, intoarcem ca trebuia de fapt la stanga, nu stai! ceva nu e bine! Soferul deja devine recalcitrant „Cum, 2 spanioloaice si habar nu au de drum?”o rupe pe romaneste, sa nu jigneasca fetele. Ne oprim, trebuie sa sunam pe cineva sa ne indrume, dar ceasul arata ora 2, pe cine sa sacrificam la ora asta pentru detalii? Un sofer, spaniol clar, care cunostea toate drumurile: Dosi, un prieten comun, cuibarit in patul lui, buimac si putin iritat de ora inaintata si tupeul nostru de a-l trezi ;;)...Ii trece pana adoarme la loc. Ii citim indicatoarele si primim indicatii: prima la stanga, urmatoarea intersectie in sensul giratoriu a 3-a iesire, tot inainte si hop! ajungeti voi. Atat de simplu? Yeeey, suntem salvati, o sa avem sansa sa petrecem. Ascultam de indicatii dar cei 5 km nu sunt nici pe departe atatia si nicidecum pe autostrada-cum trebuia sa fie de fapt. Ce mai conteaza? Important e sa ajungem sa bem. Ajungem in prima localitate, facem stanga, inaintam cu ochii cat cepele sa nu ratam cealalta intersectie. Parasim localitatea, dar lucrurile devin din ce in ce mai ciudate: drumul se ingusteaza periculos de mult, noaptea devine mai neagra, in stanga stanci, in dreapta padure, apoi numai padure. Sa mai sunam o data sa trezim acelasi personaj, se conecteaza dar nu apucam sa rostim numele ultimei localitati ca semnalul telefonului dispare. Hopa!Zona crepusculara! Inaintam speriati in noapte, cand de pe contra sens, pe soseaua pe care abia incapeau 2 masini, zarim slab silueta unei furgonete. In masina noastra se poarta negocieri daca sa oprim sa cerem indicatii sau sa mergem mai departe. Cel mai socant, convingator si ferm argument vine de la sora cea isteata care a vazut prea multe filme: „Nu opri! E ca in filmele de groaza, o sa coboare la noi cu drujba!” Asa ca insistam in noapte. Intr-un final ajungem la giratoriul mult asteptat care ne indica sprintul final de 2 km spre satuc. Drumul e drept si neted asa ca ne luam avant. De nicaieri, apare o umbra cu o bagheta reflectorizanta fluturand in aer: control de rutina-Guardia Civil. Panica mare in masina, repede centurile de siguranta la toti pasagerii (e obligatoriu)! Se cere doar alcool-test, nu tu actele masinii (putea fi furata), nu tu permis de conducere, nu tu centuri...E primul alcool-test al soferului si e trecut cu brio...daca le-ar fi cerut fetelor sa sufle, aparatul ar fi sarit in aer. Demaram si facem glume pe seama „clientilor” care formasera o coada in dreptul masinii de politie pt „prescrierea retetelor”. Dupa zgomot si forfota, stiam ca am ajuns, acolo trebuia sa fim. Lasam masina in parcarea imensa si coboram. Ce de lume... de la cei cu tzatza-n gura pan’ la cei cu barba sura, toti consumau alcool! Petrecareti spaniolii astia, nu se compara cu alte natii.
La plecare, ora 6, primim indicatii de la un tanar respectabil si binevoitor care de abia se tinea pe picioare - putem ajunge inapoi in oras prin cealalta iesire a parcarii, care ne scoate direct in autostrada, sunt 5 km in linie dreapta. What?? Dar pt ca a fost petrecere, ar trebui sa o luam pe drumul ocolitor sa fentam politia. „Nu, multumim! We’ve been there, seen it. Nu ne mai trebuie!”
Ce bun ar fi fost un gps...dar atunci nu am fi avut ce sa povestim.
Post realizat pentru concursul MIO prin Automod .
Cat despre caracteristicile lui MIO S760 cea de-a 3-a mi se pare cea mai utila, referitoare la punctele de interes insotite de informatiile oferite de ghidul de calatorie. Daca ai asa ceva mai scutesti ceva bani de pe pliante si brosuri...daca ar pune la puncte de interes si locatiile si programul pentru fiestele din Spania ar fi si mai si... :))
http://www.automod.ro/mio-da-un-gps-de-ultima-generatie-cititorilor-automod/
http://eu.mio.com/ro_ro/moov-s760.htm
Da, vin sarbatorile si odata cu ele vine si frigul...ultimele zile au fost criminale in Odense, temperaturi minuscule, cer senin si ger nu gluma - pana la ora 12 masinile si acoperisurile caselor au avut strat de gheata consistent...
Si daca tot am intrat in atmosfera sarbatorilor de iarna s-au aprins luminile de Craciun. Am mers si noi acolo desi vremea nu a tinut deloc cu noi, ne-a plouat intr-una, am fost uzi pana la piele cand am ajuns acasa dar a meritat.
Intre timp am terminat primul proiect, l-am si predat, urmeaza al doilea pana pe 16 decembrie.
Fiindca am reusit sa prindem o oferta la Ryanair am decis, bineinteles cu delegatie speciala si de la Bucuresti si de la Segovia, sa ne urcam in avion si sa incercam sa aflam cum e Craciunul in Spania.
Drumul va fi pe ruta Billund-Girona(Barcelona)-Madrid la dus, iar la intors Madrid-Alicante-Billund, intre 15 si 28 decembrie, iar per total am platit 170 euro, 2 persoane, dus-intors, cu 1 bagaj de cala pentru intoarcere... Un fleac, fata de preturile normale sau spre Romania... :)
P.S.
Am uitat sa mentionez ca am avut iar parte de o petrecere in camin, a fost ziua lui Rares, baiatul din Sibiu...Postez numai o poza care in opinia mea sintetizeaza toata atmosfera. Stiu sigur ca o sa mi-o iau, iar, pentru asta, dar nu ma pot abtine.
Pui mic, iarta-ma "Busted, again!" sau pe romaneste ar merge "In flagrant!".
Din rubrica toata lumea tre' sa stie: i-am rezervat Oanei bilet sa vina la noi de Revelion, asta daca reusim sa o convingem sa si faca lucrul asta...
Biletul este din Londra (Stanten) catre Billund , intre 30 decembrie 2009 - 4 ianuarie 2010 si ghici cat am platit pe el ??
2 lire (dus si intors)...DA! doar atat...deci daca cumva intervin alte planuri sau nu se lasa sedusa de planul nostru e oricum ok.
Ce-i mai ramane ei de facut e sa se hotarasca cat timp petrece in Romania in vacanta, sa vada daca are alte planuri si sa isi ia bilet de avion spre UK inainte de 30 decembrie...asta daca o lasa si tata sa plece asa de repede :) "Mosule" noi ne vedem mai pe la anul...poate da totusi criza si in aeronautica sa mai ieftineasca astia biletele RO-DK.
Cum altfel am putea sa ne revenim dupa vizita in Anglia?
Si de ce numai una daca putem servi mai multe???
Vineri pe 30 octombrie a fost J-dag, ziua in care se lanseaza Tuborg Christmas Brew (aici are alta denumire imposibil de reprodus), bere gratis prin baruri timp de o ora - bineinteles inainte sa ajungem noi, craciunite albastre care impart caciulite albastre, iar bere gratis (daca esti suficient de agil si de treaz sa scoti berea din naveta aluia care se plimba prin bar)...distractie maxima la pedalat spre casa. Rezultatul il vedeti in poze(din bar nu am ca nu am vrut sa risc sa iau aparatul dupa mine).
Au trecut deja cateva zile de cand ne-am intors dar am ezitat sa scriu fiindca am uitat cablul de la camera foto la Oana si nu puteam sa scot pozele...acum a ajuns prin posta si iata-ma scriind.
Pe scurt a fost superb, doar ceva emotii la dus, pentru ca avionul de la Ryanair a avut ceva probleme tehnice (se pare ca era vorba de niste lumini iar fara ele zborul era imposibil) si dupa ce am asteptat in avion cam 40 minute, am fost debarcati pentru 30 minute ca sa reseteze toata aeronava inainte de decolare. Am ajuns la destinatie cu o mica intarziere, am fost preluati de verisoara lui Gabel si directia Coventry unde petrecerea Oanei era in toi...
Nebunie mare, petrecere pana dimineata, multi "nebuni" - in general francezi, Oana fericita ca am ajuns, eu fericit ca am o sticla de coniac cu dedicatie de la tata (sar'mana).
Petrecerea s-a terminat dimineata pe la 5, a doua zi somn de voie si o mica plimbare in oras. Despre Coventry nu pot sa spun multe, sincer nu m-a impresiona - orasul e ingramadit fata de cele Danemarca, casele nu au pic de verdeata langa ele, o imbinare haotica de stiluri, fara piste de biciclisti desi saracii exista...si plus e Anglia - deci se circula invers. Singurul lucru care il salveaza si iti lasa totusi o impresie placuta este centrul, cu catedrala, cu zona comerciala si partea veche din oras fiecare cu farmercul lor.
Urmatoarea miscare - fundu'n masina (da tata citesti bine-iar am inchiriat masina-a fost mult mai ieftin si mai lejer decat cu transportul in comun), de data asta platita de Oana (dati repede la gazeta), si directia Stonehenge apoi Oxford. Nu mai trebuie sa spun ca mi-am pus la incercare calitatile de sofer si am reusit cu brio sa ma convertesc la sofatul viceversa englezesc. A si sa nu uitam: sa ii ia naiba de englezi cu traficul lor de Bucuresti pe ditamai autostrada - se merge bine pana dai de zone cu interes turistic, apoi te simti ca pe Sos. Stefan cel Mare, parca stai la semafoare care nu mai dau culoare verde, doar ca lipsesc claxoanele.
Stonehenge este doar o mare adunatura de pietre, pe o bucata de camp, fix intre doua sosele nationale. Baietii au gandit bine toata faza, au trantit o parcare imensa, un birou de informatii, un mini-pseudo bar/restaurant si un magazin de suveniruri. Platesti, primesti ghid audio, si treci frate la coada sa te plimbi printre pietre... Impresionante, trebuie sa le vezi, dar odata in viata e suficient...
Oxfordul in schimb e superb si merita mult mai mult timp rezervat pentru o vizita. Aici orasul arata altfel, mai deschis, mai luminos, mai agitat si cu siguranta oricine se poate indragosti de el. Strazi mari animate de oameni, umplute cu magazine de la un cap la altul, aici toata lumea misuna pe strazi, barurile sunt pline - nu stiu cand mai au timp sa si studieze... Pacat ca pentru noi timpul a trecut atat de repede: au un castel in mijlocul orasului, au Universitatea care trebuie vazuta, au restaurantul italian al lui Jamie Oliver care nu trebuie ratat...poate data viitoare :)
Restul zilelor in Coventry le-am petrecut prin magazine, plimbari prin oras - cascat gura in general.
In Birmingham am ajuns miercuri la pranz, verisoara lui Gabi ne-a asteptat la autogara. Orasul iti lasa un gust amar cand iti vezi prima oara - incepand cu traficul infernal stil Romania, la intrarea ciudata in oras gen zona industriala, veche, caramizie... dar totul se schimba cand dai de centru. Cladiri moderne (zgarie-nori), strazi pline de baruri, strazi pietonale pline de magazine, primarie in stil grecesc(Panteon), muzee, un mall imens construit langa o catedrala imensa aflata la randul ei langa o piata agroalimentara imensa... O combinatie ciudata, dar placuta - si toate prind viata, in special noaptea, cand valuri dupa valuri tinerii (si nu numai) iau cu asalt barurile, si se imbata nu gluma... Asta e orasul unde fie ca vrei fie ca nu vrei o sa vorbesti si romana, inevitabil ai sa dai de comunitatea foarte mare de romani de aici.
Aaa sa nu uit, au si un rau, chiar navigabil, pe care merg barcute restaurant...poate ii trimiteti pe Udrea si Oprescu sa ia exemplu de aici ca vor sa faca la fel pe Dambovita :) .
Dar cum toate lucrurile frumoase se termina repede...ne-am intors in Danemarca, am ajuns tarziu, la fel de obositi cum am plecat, dar mai imbunati pentru ca o saptamana am auzit in jurul nostru doar engleza si stim ca e al naibii de bine :) .