Life is but a dream...Ours.

"Life is just a mirror, and what you see out there, you must first see inside of you." Wally 'Famous' Amos

  • Ganduri şi imagini din ţara de dincolo de nori.

Dubla sau remiza?

Posted by all3x On 01:18 0 comentarii

7-7 atat s-a terminat examenul oral la Marketing and Culture. Asteptam inca rezultatele pt. proiectul de la Brand Management unde teoretic nu se ridica nici un fel de probleme in a trece examenul si notele la examenul scris de International Entrepreneurship unde ne bate inima ca la hamsteri...sperantele noastre sunt mari, insa exista o vorba la romani (care sper sa nu se aplice in cazul nostru "speranta moare ultima si noi inaintea ei").
Ca sa fie clar in Danemarca scala de gradare este formata din 7 note: -3, 0, 2, 4, 7 10, 12 , primele doua note insemnand ca ai picat examenul...noi stam bine deocamdata....oricum se aplica aceeasi regula ca in tara - ai trecut examenul ai luat creditele ECTS aferente cursului, nota pare sa conteze, si aici, mai putin.

PS: Chiar vreau acasa asa ca apucati-va de incantatii, rugaciuni, ritualuri, sacrificari etc. ca sa nu avem surprize la restul de note...

Amintire...

Posted by all3x On 01:07 0 comentarii

Dintr-o noapte ca in povesti...de acum o saptamana...fara alte comentarii.











Despartire

Posted by all3x On 15:46 0 comentarii

Cu intarziere, dar nu-i nimic, Oana nu se supara...cateva poze si putine vorbe despre plecarea ei de aici.










Ca toti romanii, ca doar asta suntem, ne-am facut datoria si ne-am condus musafirul la usa cum se zice, si ne-am asigurat ca a plecat. Normal ca pe ultima suta de metri trebuia sa mai gasim ceva sa-i aratam: parcul si casa lui H.C. Andersen bineinteles toate astea pe intuneric.

cu ce ne ocupam in primele zile ele anului, sau unde am disparut...


Ei bine, am disparut in neantul "muntilor de articole" ce trebuie citite, adica in profunzimea lucrurilor ce ne ocupa (a se intelege : mananca) zilele de studenti...Ce sa mai, suntem condamnati la lecturi grele, neuroni tociti, emotii cat cuprinde pentru a face fata examenelor in stil danez.
Deci nu suntem pe cale de disparitie, ci ne ocupam cu perpetuarea si evolutia psihologica si cognitiva ca specie umana la un nivel ce depaseste conditiile de existenta ale unui om de rand...(nu va ganditi la prostii ci la ceea ce inseamna sa fii student si sa transmiti societatii cunostintele acumulate....Pentru fraza asta mi-am mai tocit cativa neuroni-poate trebuia sa ii folosesc in scopuri mai nobile, cum ar fi sa mai citesc un articol ce mi-ar imbunatati conditiile de care vorbeam mai devreme).
Dar pentru ca nu putem indura indelung conditii inumane, suferinta noastra va lua sfarsit saptamana viitoare (ultimul examen), ca mai apoi sa ne facem simtita prezenta fizica si spirituala pe teritoriul mandrei nostre tarishoare Romania.
Pazea, ca venim!
P.S. ganduri scrise in conditii de suferinta acerba...Cand toate acestea vor lua sfarsit...nu spun acum ce se va intampla...Va continua!!!

Suna ca un titlu de poveste....de groaza...dar nu a fost...Oare??
Daca te iei dupa vremea de care am avut parte la inceput de an poti considera ca a fost de groaza...nici cei mai nebuni eschimosi de la Polul nord nu ar fi iesit afara probabil, daramite sa mai mearga si 30km spre coasta de est...Eee, noi am facut asta...
Am mers, cu Oana si Maggie (italianca) la Kerteminde, un orasel cu deschidere la Marea Nordului, unde noi am mai fost in octombrie. Peisajul de iarna e superb acolo; sa vezi portul de ambarcatiuni pe jumatate plin si sa asculti vantul care trece printre catargele vaselor, valurile care se sparg cu spume pe dig, fulgii de zapada care parca iau nastere din mare...e ceva de nedescris...Insa vremea ne-a grabit un pic, n-am rezistat prea mult pe plaja si ne-am retras spre centrul minuscul dar fermecator al orasului unde ne-am si delectat cu ceva delicii ale patiseriei daneze. Orasul asta pe mine o sa ma atraga tot timpul...cred ca si pe Oana.























Pe scurt, in cateva cuvinte am povestesc cum ne-am petrecut finalul lui 2009.
Ultima oara cand am scris pe blog eram in Spania, de Craciun. Ne-a placut: vreme frumoasa, insorita, fara zapada (asta ne-a placut mai putin stiind ca si in RO si in DK ningea pe rupte ca in povesti), mancare multa, bautura multa, Craciun tipic romanesc cu masa plina, burtile si mai pline...








(ca sa nu isi iasa din mana...daca nu face fata in 2010?)



Ne-am umplut gentile cu tot ce am putut lua...la propriu si la figurat...si ne-am indreptat spre Odense. Un drum lung care parca nu se mai termina, pe ruta Segovia-Madrid(autobuz), Madrid-Barajas(metrou), Madrid-Alicante(avion), Alicante-Billund(avion), Billund-Veijle(autobuz), Veijle-Odense(tren),Odense gara-Camin(autobuz). Si acum am avut o pauza de cateva ore in Alicante dar nu am mai vizitat orasul, poate cu alta ocazie...oricum din ceea ce am vazut din avion peisajul e superb si merita o vizita.






Odata ajunsi acasa am inceput pregatirile de Revelion, am asteptat-o pe Oana cu ceva emotii din cauza fazei cu zborul amanat si ne-am facut de cap in cel mai romanesc stil posibil...Si spun asta fiindca petrecerea de Revelion a avut loc la noi in casa, a fost o combinatie intre cina(cu mancare si bautura cat pentru un clan intreg) si party, iar cei mai numerosi am fost romanii - 7 din 15. Stiu, nu am fost multi, nu a fost party in stilul adevarat (imi pare rau Oana, poate te asteptai la altceva), dar sper ca toti cei prezenti s-au simtit bine...Altadata o s-o facem si mai lata...























(ca pentru inceput de an?!)
Dovada irefutabila (scuzati expresia) a faptului ca ne-am simtit bine este consumul deosebit de mare de bauturi alcoolice, insotit de nelipsita mahmureala de a doua zi. Ciorba de burta, sarmalele, carnatii si palinca de acasa au avut si ele un rol important, desi o parte din ele s-au consumat inclusiv la cina de pe 1 ianuarie...