Life is but a dream...Ours.

Cu intarziere, dar nu-i nimic, Oana nu se supara...cateva poze si putine vorbe despre plecarea ei de aici.

Ca toti romanii, ca doar asta suntem, ne-am facut datoria si ne-am condus musafirul la usa cum se zice, si ne-am asigurat ca a plecat. Normal ca pe ultima suta de metri trebuia sa mai gasim ceva sa-i aratam: parcul si casa lui H.C. Andersen bineinteles toate astea pe intuneric.

Suna ca un titlu de poveste....de groaza...dar nu a fost...Oare??
Daca te iei dupa vremea de care am avut parte la inceput de an poti considera ca a fost de groaza...nici cei mai nebuni eschimosi de la Polul nord nu ar fi iesit afara probabil, daramite sa mai mearga si 30km spre coasta de est...Eee, noi am facut asta...
Am mers, cu Oana si Maggie (italianca) la Kerteminde, un orasel cu deschidere la Marea Nordului, unde noi am mai fost in octombrie. Peisajul de iarna e superb acolo; sa vezi portul de ambarcatiuni pe jumatate plin si sa asculti vantul care trece printre catargele vaselor, valurile care se sparg cu spume pe dig, fulgii de zapada care parca iau nastere din mare...e ceva de nedescris...Insa vremea ne-a grabit un pic, n-am rezistat prea mult pe plaja si ne-am retras spre centrul minuscul dar fermecator al orasului unde ne-am si delectat cu ceva delicii ale patiseriei daneze. Orasul asta pe mine o sa ma atraga tot timpul...cred ca si pe Oana.

Pe scurt, in cateva cuvinte am povestesc cum ne-am petrecut finalul lui 2009.
Ultima oara cand am scris pe blog eram in Spania, de Craciun. Ne-a placut: vreme frumoasa, insorita, fara zapada (asta ne-a placut mai putin stiind ca si in RO si in DK ningea pe rupte ca in povesti), mancare multa, bautura multa, Craciun tipic romanesc cu masa plina, burtile si mai pline...

Ne-am umplut gentile cu tot ce am putut lua...la propriu si la figurat...si ne-am indreptat spre Odense. Un drum lung care parca nu se mai termina, pe ruta Segovia-Madrid(autobuz), Madrid-Barajas(metrou), Madrid-Alicante(avion), Alicante-Billund(avion), Billund-Veijle(autobuz), Veijle-Odense(tren),Odense gara-Camin(autobuz). Si acum am avut o pauza de cateva ore in Alicante dar nu am mai vizitat orasul, poate cu alta ocazie...oricum din ceea ce am vazut din avion peisajul e superb si merita o vizita.

Odata ajunsi acasa am inceput pregatirile de Revelion, am asteptat-o pe Oana cu ceva emotii din cauza fazei cu zborul amanat si ne-am facut de cap in cel mai romanesc stil posibil...Si spun asta fiindca petrecerea de Revelion a avut loc la noi in casa, a fost o combinatie intre cina(cu mancare si bautura cat pentru un clan intreg) si party, iar cei mai numerosi am fost romanii - 7 din 15. Stiu, nu am fost multi, nu a fost party in stilul adevarat (imi pare rau Oana, poate te asteptai la altceva), dar sper ca toti cei prezenti s-au simtit bine...Altadata o s-o facem si mai lata...
Dovada irefutabila (scuzati expresia) a faptului ca ne-am simtit bine este consumul deosebit de mare de bauturi alcoolice, insotit de nelipsita mahmureala de a doua zi. Ciorba de burta, sarmalele, carnatii si palinca de acasa au avut si ele un rol important, desi o parte din ele s-au consumat inclusiv la cina de pe 1 ianuarie...

Numaratoarea inversa a inceput...
Mai avem un pic...si terminam proiectul...si plecam in Spania...si trece Craciunul...si ne intoarcem...si vine Oana de Revelion...si trece anul...si pleaca Oana...si incepe sesiunea...si venim in tara...si plecam din tara...
Ce repede trece timpul...si cica trebuie sa si invatam in toata perioada asta...iar...off...

Intre timp nimic nou pe frontul din nord...ploaie-soare-frig-innorat, dupa bunul plac al aluia care trage manetele acolo sus...Lipi-i s-ar mana pe maneta care declanseaza soarele... :)