Life is but a dream...Ours.

Flensburg, Germania - primul orășel german aflat foarte aproape de granița cu Danemarca, la doar 2h.12m distanță de Odense, drumul incluzând și o călătorie cu un tren ICE (detalii aici - descrierea e cam săracă in limba română și un filmuleț aici - nu e al meu, am fost surprins la apariția trenului să vedem cu ce avem ocazia să călătorim). Aici se regăsește concentrată cea mai mare parte a minorității daneze care trăiește în Germania poate și datorită faptului ca regiunea a fost de fapt parte integrată a Danemarcei cândva.

Bag de seamă că Flensburg este orașul unde au fost trimiși să traiască toți nemții care nu vorbesc limba engleză, ciudat fiind faptul că totuși insistând să vorbești în engleză vei fi înțeles dar ți se va răspunde în germană (inclusiv la biroul de informații turistice). Însă ca să compenseze acest mic neajuns Dumnezeu le-a aruncat nemților în această regiune probabil cel mai mare număr de magazine tip duty-free unde totdeauna vei regăsii in parcare mașini înmatriculate în Scandinavia, prețuri de 3 ori mai mici și clanuri întregi venite la cumpărături umblând cu cărucioare pline de băuturi și dulciuri.

Desi orașul nu are decât jumătate din numărul de locuitori, comparativ cu Odense, este muuuult mai activ, mai agitat, mai fermecător poate - cel putin cand se lasă întunericul. Magazinele sunt deschise cel putin 2 ore în plus față de Odense iar lumea rămâne pe strađă și după ora 17 umplând terasele și restaurantele până pe la miezul nopții. La fel se întâmplă și cu zona de promenadă a portului.

În prima zi am ajuns în Flensburg în jurul orei 11, am identificat hostelul (aflat cam la 300m de gară si maxim 1 km de centru), am lăsat bagajul la recepție și am pornit în recunoaștere. Am cam suferit noi un pic fiindcă ne-am plimbat mult (cazarea o puteam face abia la ora 16) însă ne-am recapătat un pic din puteri după ce am "halit" ceva. Vremea nu a fost prea primitoare în prima zi, trecând foarte brusc de la un soare "criminal" de arzător la nori zdraveni cu vânt rece și un pic de ploaie de vară. Seara după somnul de frumusețe am pornit la promenada din nou.

A doua zi am fost câteva ore la o plajă aflata la câțiva kilometrii de centru, un loc foarte frumos cu ieșire la fjord nu direct la mare, plajă curată, nu foarte aglomerată, cu apă curată dar un pic mirositoare. Apoi am savurat o porție delicioasă de pește cu un fel de cartofi țărănești, însoțită de o bere rece și din nou o mini- plimbare - de data aceasta una nasoală ar putea zice Găbel care cred că mă urăște până în pânzele albe pentru decizia mea genială de a face cumpărături (mici detalii în postul următor).

Ultima zi a fost una chinuitoare: dă-i și cară dimineață bagajele la gară să putem elibera camera la ora 12 și să mai petrecem ceva timp în oraș pânâ la ora 15.30 când aveam trenul.

După zicala românească " Vorba lungă sărăcia omului" mai bine las câteva poze care să vorbească în locul meu.

 

 

 



 

 În sfârșit liniște aș putea spune...însă prea multă liniște strică.
 În ultimile două zile a fost nebunie dpdv al zgomotului în întregul oraș. Danezii au avut Graduation Day (Ziua Absolvirii), pentru liceeni...mare nebunie... pe lângă faptul că toți au șepci personalizate, foarte mișto ideea, cu profilul și insigna instituției absolvite - pe care le poartă nonstop peste tot, "s-au dat" zi și noapte neîncetat prin oraș cu dubițe-platformă, gen care alegorice, cu urlete țipete vuvuzele muzică... un "deliciu" pentru liniștea urechilor noastre... îmi pare rău că nu am reușit să fotografiez vreo trecere de-a lor prin zonă.

Astea sunt modele de șepci, o mică parte care a supraviețuit  din uniforma lor originală de prin 1800, fiecare are un model în  funcție de specializarea și modalitatea de absolvire.

Căminul e în "silenzio stampa" am putea zice. Cred că nu exagerez spunând că mai mult de 60% din cei 48 de oameni de aici au plecat la casele lor, definitiv sau doar pentru vacanța de vară. O tentativă de petrecere (aniversare) a avut loc aseară într-una din case, însă fără succes...noi nu am fost, Gabel a venit târziu și obosită de la muncă la restaurant, iar eu l-am înlocuit weekend-ul ăsta pe Rareș care e plecat în Spania și a trebuit să mă duc la ziare începând cu ora 2.30 fiindcă nu cunoșteam cele două rute ale lui și m-am întors abia la 06.30. Oricum din câte am constatat aseară când am plecat deja erau luminile stinse, muzica oprită, deci slăbuț...slăbuț...
 Acum ni s-a făcut poftă de stat la soare și de grătar...scriu postul ăsta de la o masă din curte, la semi-umbră. Sunt doar 19 grade conform prognozei dar la soare se simt muuuult mai multe...sau ne-an dezobișnuit noi. Cât despre "colaboratori" la grătar - LIPSĂ/NEMA. Îmi zbiară laptopul cu muzică, curtea e plină de fum de la pastrama de miel și piept de pui care sfârâie pe grătar, berea îmi fierbe pe masă până să apuc să o beau, Germania-Anglia se apropie și ăștia nu își arată fețele...Rușine!?

 Îmi e milă oarecum de noi că o să fie cam prea liniștită vară asta față de cum ne obișnuisem. Așteptăm vizite din țară, ușa e deschisă tot timpul, poate se găsește careva dintre dragii noștrii foști colegi și prieteni să ne onoreze cu promisiunile făcute înainte de a pleca.

 Până atunci încercăm să plănuim ce o să facem între 15-19 iulie când ne-am luat liber. Deocamdată am avea varianta Londra unde am reuși să luăm bilete de avion până în 1000dkk amândoi dus întors însă presimt că ne  taie la buzunar cazarea și celelalte cheltuieli. Varianta numărul doi este Flensburg, în Germania, la graniță, unde cazarea ne-ar duce pentru 2 zile la 44 euro iar transportul probabill în jur de 500 dkk. Avantajul ar fi că am putea să facem și cumpărături.

 Vă las salivând! Mai desfac o bere și mă întorc la grătar.
 Recapitularea ultimelor zile o să vină mai târziu...

Un an universitar în Danemarca, primul...
Diferit, greu și mult mai complex decât acasă. În curând o să putem să tragem și linia la note dar alea contează mai puțin aici, creditele să fie luate asta e important la final.

Stați conectați urmează o recapitulare mai amplă a ultimilor săptămâni, dar după câteva ore zdravene de somn, că am mare nevoie.

Pe scurt, in cateva cuvinte am povestesc cum ne-am petrecut finalul lui 2009.
Ultima oara cand am scris pe blog eram in Spania, de Craciun. Ne-a placut: vreme frumoasa, insorita, fara zapada (asta ne-a placut mai putin stiind ca si in RO si in DK ningea pe rupte ca in povesti), mancare multa, bautura multa, Craciun tipic romanesc cu masa plina, burtile si mai pline...

Ne-am umplut gentile cu tot ce am putut lua...la propriu si la figurat...si ne-am indreptat spre Odense. Un drum lung care parca nu se mai termina, pe ruta Segovia-Madrid(autobuz), Madrid-Barajas(metrou), Madrid-Alicante(avion), Alicante-Billund(avion), Billund-Veijle(autobuz), Veijle-Odense(tren),Odense gara-Camin(autobuz). Si acum am avut o pauza de cateva ore in Alicante dar nu am mai vizitat orasul, poate cu alta ocazie...oricum din ceea ce am vazut din avion peisajul e superb si merita o vizita.

Odata ajunsi acasa am inceput pregatirile de Revelion, am asteptat-o pe Oana cu ceva emotii din cauza fazei cu zborul amanat si ne-am facut de cap in cel mai romanesc stil posibil...Si spun asta fiindca petrecerea de Revelion a avut loc la noi in casa, a fost o combinatie intre cina(cu mancare si bautura cat pentru un clan intreg) si party, iar cei mai numerosi am fost romanii - 7 din 15. Stiu, nu am fost multi, nu a fost party in stilul adevarat (imi pare rau Oana, poate te asteptai la altceva), dar sper ca toti cei prezenti s-au simtit bine...Altadata o s-o facem si mai lata...
Dovada irefutabila (scuzati expresia) a faptului ca ne-am simtit bine este consumul deosebit de mare de bauturi alcoolice, insotit de nelipsita mahmureala de a doua zi. Ciorba de burta, sarmalele, carnatii si palinca de acasa au avut si ele un rol important, desi o parte din ele s-au consumat inclusiv la cina de pe 1 ianuarie...

Proiectul e gata si e predat, bagajele sunt facute, nu-s multe...
Aaa...si camerele sunt aranjate ca pentru sarbatoare...doar ca nu o sa le locuiasca nimeni pana ne intoarcem...dar asa sa se simta spiritul Craciunului, pacat ca nu se simte si in restul casei...
Poze cand ajungem in Spania si le descarc din aparat, acum ne odihnim - a fost o zi plina iar maine urmeaza alta si mai plina...plina de calatorii :)

Locatie: Vara anului 2009, la hermosa España si ale sale minunatii, pe un drum lung de 5 km care, cu talent, l-am transformat in 30. La capatul drumului ne astepta un satuc ce gazduia o petrecere, tipic spaniol, in aer liber, organizata fara vreaun motiv anume ( las fiestas españoles nu au nevoie de motive).

Personaje: 3 tineri romani, bilingvi spre trilingvi (o sora- tipa isteata, dar ca toate femeile cu probleme de orientare in spatiu, un frate-soferul fetelor, un tip increzator in sine si obsedat de detinerea controlului, si prietena acestuia-persoana mea) si 2 spanioloaice focoase, monolingve, care s-au dovedit a fi fara cunostinte de geografie (aplicata).

Si acum Fapte : Ora de intalnire este 1 a.m., nu de alta, dar botellón-ul trebuie sa isi faca simtite efectele. Fetele aranjate, soferul, bietul de el, trezit din somn, masina inchiriata fara sistem de navigare gps, muzica la maxim, chef nebun de petrecere... Vamos a la plaja!! Sa pornim la drum!! Hmmmm....ok, dar pe unde? Punem la cale un plan de „evadare” din oras, aproape ca dam cu banul care iesire este cea care ne va conduce spre satucul cu pricina, un nume pe care nu mi-l mai amintesc. „Norte!”, spre nord pe romaneste, tipa extaziata una dintre focoase, ca si cand ar fi descoperit wolframul. „Hey, dragutzo, suntem din Ro, nu cunoastem drumurile voastre, asa ca hai sa avem incredere in tine!” Brammmh, brammmmh, soferul ambaleaza masina si o luam din loc spre nord. Ajungem la iesirea din oras. Inaintam, facem dreapta, intoarcem ca trebuia de fapt la stanga, nu stai! ceva nu e bine! Soferul deja devine recalcitrant „Cum, 2 spanioloaice si habar nu au de drum?”o rupe pe romaneste, sa nu jigneasca fetele. Ne oprim, trebuie sa sunam pe cineva sa ne indrume, dar ceasul arata ora 2, pe cine sa sacrificam la ora asta pentru detalii? Un sofer, spaniol clar, care cunostea toate drumurile: Dosi, un prieten comun, cuibarit in patul lui, buimac si putin iritat de ora inaintata si tupeul nostru de a-l trezi ;;)...Ii trece pana adoarme la loc. Ii citim indicatoarele si primim indicatii: prima la stanga, urmatoarea intersectie in sensul giratoriu a 3-a iesire, tot inainte si hop! ajungeti voi. Atat de simplu? Yeeey, suntem salvati, o sa avem sansa sa petrecem. Ascultam de indicatii dar cei 5 km nu sunt nici pe departe atatia si nicidecum pe autostrada-cum trebuia sa fie de fapt. Ce mai conteaza? Important e sa ajungem sa bem. Ajungem in prima localitate, facem stanga, inaintam cu ochii cat cepele sa nu ratam cealalta intersectie. Parasim localitatea, dar lucrurile devin din ce in ce mai ciudate: drumul se ingusteaza periculos de mult, noaptea devine mai neagra, in stanga stanci, in dreapta padure, apoi numai padure. Sa mai sunam o data sa trezim acelasi personaj, se conecteaza dar nu apucam sa rostim numele ultimei localitati ca semnalul telefonului dispare. Hopa!Zona crepusculara! Inaintam speriati in noapte, cand de pe contra sens, pe soseaua pe care abia incapeau 2 masini, zarim slab silueta unei furgonete. In masina noastra se poarta negocieri daca sa oprim sa cerem indicatii sau sa mergem mai departe. Cel mai socant, convingator si ferm argument vine de la sora cea isteata care a vazut prea multe filme: „Nu opri! E ca in filmele de groaza, o sa coboare la noi cu drujba!” Asa ca insistam in noapte. Intr-un final ajungem la giratoriul mult asteptat care ne indica sprintul final de 2 km spre satuc. Drumul e drept si neted asa ca ne luam avant. De nicaieri, apare o umbra cu o bagheta reflectorizanta fluturand in aer: control de rutina-Guardia Civil. Panica mare in masina, repede centurile de siguranta la toti pasagerii (e obligatoriu)! Se cere doar alcool-test, nu tu actele masinii (putea fi furata), nu tu permis de conducere, nu tu centuri...E primul alcool-test al soferului si e trecut cu brio...daca le-ar fi cerut fetelor sa sufle, aparatul ar fi sarit in aer. Demaram si facem glume pe seama „clientilor” care formasera o coada in dreptul masinii de politie pt „prescrierea retetelor”. Dupa zgomot si forfota, stiam ca am ajuns, acolo trebuia sa fim. Lasam masina in parcarea imensa si coboram. Ce de lume... de la cei cu tzatza-n gura pan’ la cei cu barba sura, toti consumau alcool! Petrecareti spaniolii astia, nu se compara cu alte natii.

La plecare, ora 6, primim indicatii de la un tanar respectabil si binevoitor care de abia se tinea pe picioare - putem ajunge inapoi in oras prin cealalta iesire a parcarii, care ne scoate direct in autostrada, sunt 5 km in linie dreapta. What?? Dar pt ca a fost petrecere, ar trebui sa o luam pe drumul ocolitor sa fentam politia. „Nu, multumim! We’ve been there, seen it. Nu ne mai trebuie!”

Ce bun ar fi fost un gps...dar atunci nu am fi avut ce sa povestim.

Post realizat pentru concursul MIO prin Automod .

Cat despre caracteristicile lui MIO S760 cea de-a 3-a mi se pare cea mai utila, referitoare la punctele de interes insotite de informatiile oferite de ghidul de calatorie. Daca ai asa ceva mai scutesti ceva bani de pe pliante si brosuri...daca ar pune la puncte de interes si locatiile si programul pentru fiestele din Spania ar fi si mai si... :))

http://www.automod.ro/mio-da-un-gps-de-ultima-generatie-cititorilor-automod/

http://eu.mio.com/ro_ro/moov-s760.htm

Numaratoarea inversa a inceput...
Mai avem un pic...si terminam proiectul...si plecam in Spania...si trece Craciunul...si ne intoarcem...si vine Oana de Revelion...si trece anul...si pleaca Oana...si incepe sesiunea...si venim in tara...si plecam din tara...
Ce repede trece timpul...si cica trebuie sa si invatam in toata perioada asta...iar...off...

Intre timp nimic nou pe frontul din nord...ploaie-soare-frig-innorat, dupa bunul plac al aluia care trage manetele acolo sus...Lipi-i s-ar mana pe maneta care declanseaza soarele... :)