Life is but a dream...Ours.

Dar sa incep cu efectele...Nu mai am TIMP...Nu am timp pentru mine, timp pentru honey-bunny-puiu, timp pentru prieteni.
Resursa asta limitata si nepretuita, ce pana acum o lasam sa curga pe langa mine pe nesimtite: timpul... Imi incep ziua nestiind cand se va termina, cat va dura, ce se va intampla.

Cu Alex imi petrec tot mai putin timp. Ne intalnim noaptea la "cina" in cel mai fericit caz; altfel la ora 3 dimineata un somnoros, cu ochisorii tristi si parca indurand alte cateva ore de somn, maraie nemultumit- trebuie sa se trezeasca. Cu prietenii n-am mai vorbit de mult; cu jumatatea de familie vorbesc la telefon, in drum spre serviciu, cu o mana pe ghidonul "decapotabilei", in cealalta mana telefonul si in minte mii de ganduri.

De ce nu mai am timp? La sfarsitul primaverii imi propuneam un gand nebun sa lucrez pe timpul verii. N-am avut mare grija ce mi-am dorit, caci mi s-a intamplat. Lucrez, sunt o masinarie (poate exagerez, dar chiar nu imi dau seama de unde imi gasesc energie sa rezist si 13 ore de munca pe zi). Dorinta de a  munci e inradacinata in dorinta de a avea bani, recunosc! Nu refuz nici o tura in plus pentru ca nu vreau sa refuz un cont bancar mai "gras". E rau oare? Ma deranja candva replica Alinei (colega de facultate) : "Las' ca faci bani!". M-ar deranja in continuare daca mi-ar spune tot ea :)); oricine altcineva e liber sa o spuna.
Cu banii ce-i castig nu pot cumpara timp, nici pe cel pierdut, departe de iubirea mea. Dar am sa ma revansez!

Termin o biata postare pe un blog de care nici de el n-am mai avut timp, in speranta ca voi avea TIMP sa dorm, sa-mi odihnesc corpul, caci maine e de fapt azi...o iau de la capat.

Un sentiment ciudat mă apasă în ultima perioadă. E o combinație ciudată de singurătate, liniște (poate prea multă liniște), plictiseală dusă la extrem. Ca să vă faceți o imagine asupra cauzelor acestui ciudat tangou de trei sentimente am să vă descriu în mare cum îmi petrec eu zilele.

Începem cu ora 3 când se dă cu greu trezirea, ba singurel ba chinuind-o pe Gabi să mă scoale. Oricum la 3 se đă alarma dar abia la 3.30 se face rost de energia necesară trezirii efective. Timp de încă o jumătate de ceas sunt o fantomă, buimăcesc (oare există cuvântul ăsta?) prin casă încercând să ma dezmeticesc și să mă pregătesc de plecare.
La 4 călăresc bicicleta trăgând agale după mine trolerul pentru ziare (după ce primesc trepiedul de acasă am să urc și o poză - dacă o mai pun pe Gabi să îmi și facă poză la ora aia sigur "divorțează"). Îmi trebuiesc cam 20-30 minute, în funcție de gradul de "somnambulism" sau de bicicleta folosită, ca să ajung la depozit (cam mult spus depozit - mai nou e o cutie îmensă de plastic în fața unui supermarket la 2 minute distanță de locul unde încep să împart ziarele). Cu greu mă mobilizez să ridic gramada din cutie, să verific lista și inventarul apoi să le așez în troler - toate astea într-o zi normală, imaginați-vă cum e când plouă.
Timp de 45 de minute, maxim o oră rătacesc printre case, umplu căsuțele poștale și arunc câte o privire spre orizont unde se ridică soarele. Pedalez, cobor, pedalez și iar cobor...apoi pedalez pe lungul drum spre casă (nu știu de ce dar drumul spre casă tot timpul îmi ia cu 10 minute mai mult).
Acasă ciugulesc ceva, un sandwich, un hotdog sau o salată și îmi reiau somnul de frumusețe. Dacă am noroc și Gabi nu lucreaza de la prânz, mă trezește ea pe la ora 13. Altfel sunt ca un porcușor lăsat să lenevească până nu mai poate, adică cam pana pe la ora 15.
În funcție de necesități mai repar o bicicletă (cam des cu penele în ultima perioadă), mai dau cu aspiratorul în casă, mai o mini-tură la cumpărături. Cel mai des însă mă apuc de bucătareală și încropesc ceva de-ale gurii pentru consoartă să fie când vine acasă ca altfel mi-o iau pe coajă. :)
Mai nou lucrează furnicuța fără pauză între doua ture la restaurant și se mai duce și la curățenie în miez de noapte, deci și prin urmare porcușorul turbează singurel acasă...
Habar nu am cum reușesc să imi umplu timpul, nu realizez când trece, dar parcă totuși ziua se scurge prea greu. Când se așterne noaptea o dau iar pe somn; de obicei pe la ora 22 sau 23, uneori poate chiar după miez de noapte se trage linie.

Abia aștept să vină și ceilalți în casă, poate poate mă bagă și pe mine cineva în seamă... Polonezul e un ditamai porcul, un leneș mai mare decât mine și își petrece tot timpul la el în cameră cu excepția momentelor când gătește arde mâncarea sau când pleacă la muncă. Indianca, deși se plângea că ea o să se plictisească singură în casă pe perioada vacanței și că nu are de muncă, nu prea e de găsit prin casă iar atunci când e spune doar "Noapte bună copii!" și pleacă la culcare.

Abia aștept să vină 18 august să încep rutele de după amiază la distributie de pliante, măcar să am și eu cu ce să îmi omor timpul miercurea și vinerea.

Zilele trecute am simțit și noi începutul verii daneze cu 31 de grade Celsius... Ne-am topit la propriu în casă, cineva ar trebui să le spună danezilor că polistirenul de 10-15cm grosime folosit la izolarea caselor e util iarna dar vara în combinație cu termopane inclusiv pe post de acoperiș  crează o mini-saună în casă...
Nu am avut ocazia să mergem la plajă la Kerteminde însă vara abia începe.
Dar ca să nu uităm totuși că suntem în Danemarca natura ne-a pregătit iar vreme tipic daneză pentru weekendul astă: deci zile însorite de vară, cu nopți la 20 de grade până acum și azi cireașa de pe tort dimineață mohorâtă și cu burniță...

Într-un final ne-am decis și între 15 și 17 iulie o să fim în Flensburg, Germania. Trebul ne-a costat 500 dkk, iar cazarea 88 euro... sper să avem parte de vreme frumoasă.

Poza e făcută înainte de a zilele cu 30 de grade... îmi imaginez că acum e la mare căutare zona aia.

PS: Vrea cineva să ghicească de unde e nenea ăsta din poză?? E vorba de o campanie pentru oamenii fără casă din Danemarca... mai erau și alte persoane afișate pe acolo însă ăsta era singurul specimen reprezentativ pentru Românica noastră. Așa se face reclamă unei țări...

Da, inclusiv câinele era "hjemløse"

 În sfârșit liniște aș putea spune...însă prea multă liniște strică.
 În ultimile două zile a fost nebunie dpdv al zgomotului în întregul oraș. Danezii au avut Graduation Day (Ziua Absolvirii), pentru liceeni...mare nebunie... pe lângă faptul că toți au șepci personalizate, foarte mișto ideea, cu profilul și insigna instituției absolvite - pe care le poartă nonstop peste tot, "s-au dat" zi și noapte neîncetat prin oraș cu dubițe-platformă, gen care alegorice, cu urlete țipete vuvuzele muzică... un "deliciu" pentru liniștea urechilor noastre... îmi pare rău că nu am reușit să fotografiez vreo trecere de-a lor prin zonă.

Astea sunt modele de șepci, o mică parte care a supraviețuit  din uniforma lor originală de prin 1800, fiecare are un model în  funcție de specializarea și modalitatea de absolvire.

Căminul e în "silenzio stampa" am putea zice. Cred că nu exagerez spunând că mai mult de 60% din cei 48 de oameni de aici au plecat la casele lor, definitiv sau doar pentru vacanța de vară. O tentativă de petrecere (aniversare) a avut loc aseară într-una din case, însă fără succes...noi nu am fost, Gabel a venit târziu și obosită de la muncă la restaurant, iar eu l-am înlocuit weekend-ul ăsta pe Rareș care e plecat în Spania și a trebuit să mă duc la ziare începând cu ora 2.30 fiindcă nu cunoșteam cele două rute ale lui și m-am întors abia la 06.30. Oricum din câte am constatat aseară când am plecat deja erau luminile stinse, muzica oprită, deci slăbuț...slăbuț...
 Acum ni s-a făcut poftă de stat la soare și de grătar...scriu postul ăsta de la o masă din curte, la semi-umbră. Sunt doar 19 grade conform prognozei dar la soare se simt muuuult mai multe...sau ne-an dezobișnuit noi. Cât despre "colaboratori" la grătar - LIPSĂ/NEMA. Îmi zbiară laptopul cu muzică, curtea e plină de fum de la pastrama de miel și piept de pui care sfârâie pe grătar, berea îmi fierbe pe masă până să apuc să o beau, Germania-Anglia se apropie și ăștia nu își arată fețele...Rușine!?

 Îmi e milă oarecum de noi că o să fie cam prea liniștită vară asta față de cum ne obișnuisem. Așteptăm vizite din țară, ușa e deschisă tot timpul, poate se găsește careva dintre dragii noștrii foști colegi și prieteni să ne onoreze cu promisiunile făcute înainte de a pleca.

 Până atunci încercăm să plănuim ce o să facem între 15-19 iulie când ne-am luat liber. Deocamdată am avea varianta Londra unde am reuși să luăm bilete de avion până în 1000dkk amândoi dus întors însă presimt că ne  taie la buzunar cazarea și celelalte cheltuieli. Varianta numărul doi este Flensburg, în Germania, la graniță, unde cazarea ne-ar duce pentru 2 zile la 44 euro iar transportul probabill în jur de 500 dkk. Avantajul ar fi că am putea să facem și cumpărături.

 Vă las salivând! Mai desfac o bere și mă întorc la grătar.
 Recapitularea ultimelor zile o să vină mai târziu...

si varianta High Definition care merge fullscreen:

Sau cum chiulul de la scoala poate fi util...cine v-a zis ca nu e sanatos s-a inselat amarnic - cum altfel puteam eu sa imi gasesc de lucru incepand de luni daca nu imi venea inspiratia sa "fug"de la cursuri la cei care se ocupa de distributia de ziare in Odense.
Deci asa se face ca de luni incep sa imi castig independenta si sa sterg incetul cu incetul stampila aia de "parazit social" care trona pe spinarea mea.
O sa am sentimente de regret ca am ales un traseu saptamanal, dar daca vine vara o sa fie bine...trebuie sa fie bine! Ruta nu e foarte departe insa dupa schita primita zona pare un pic complicata - ramane de vazut la fata locului.
Intre timp am primit si carutul pentru care am sa platesc 600 DKK in rate de cate 60 DKK oprite automat din salariu. Urmeaza sa vina si contractul pentru care am dat detaliile necesare (nume, cpr si cont bancar) - dar asta o sa mai implice niste plimbari si la SKAT (fiscul danez) pentru inregistrarea lui si eliberarea tax cardului. Detalii despre cat ce si cum pot sa dau abia dupa ce primesc contractul.
Deh, v-am zis eu ca o sa iasa candva soarele si pe strada mea!?

Conform unui studiu efectuat de noi putem trage o concluzie linistitoare pentru neamul romanesc: POLONEZII SUNT CEI MAI LENESI OAMENI (preponderent persoanele de sex masculin).
Cum am ajuns la aceasta concluzie? Simplu am urmarit comportamentul polonezilor care stau cu noi in casa. Primul polonez care a stat cu noi 6 luni de zile, Chris, gatea catusi de putin - paste, orez sau oua fierte macar ceva ceva exista vizibil in meniul omului.
Din ianuarie a venit insa seria noua, generatia 2.0 de polonezi: una bucata femela-blonda la propriu si banuim noi si la figurat, si una bucata creatura catalogata drept mascul. Prima gateste numai supe instant, puse in pachete speciale de catre maica-sa si aduse pe autocar, singurul efort depus fiind sa fiarba apa in fierbator sau in cel mai rau caz paste fierte pana se prind zdravan de marginea vasului ca si cum ai face placinta la cuptor. Specimenul masculin insa e cel mai "criminal": raftul de frigider e semi-gol sprijinind subtil un tub de maioneza, dulapul are in dotare o punga de orez si una de paste -  ambele probabil abia inceput fiindca a gatit doar de 2 ori pana acum., in rest traiasca cantina de la facultate(care e si scumpa si limitata la alegere din punctul nostru de vedere) si mesele comune cu diverse ocazii.
Cele mai tari aspecte insa vin abia acum.
! Specimenul bea ceai, o gramada de ceai, insa asta nu e un lucru rau. Dar sa nu iti speli cana de ceai din ianuarie pana acum? In cel mai rau caz sa clatesti cana cu apa ca si cum ai clati un pahar deja curat? Imaginati-va cum ar fi sa puteti citi de cate ori s-a facut ceai intr-o cana la fel cum citesti varsta unui copac in cercurile alea concentrice din trunchiul copacului, cam asa e...o cana alba pe exterior maro in straturi pe interior.
! Specimenul abia acum descopera tehnologia: se pare ca in Polonia masina de spalat automata nu a fost descoperita inca, un model mai vechi (manual) numit "mama" fiind inca in folosinta si la mare cautare cel putin de catre tineretul de sex masculin!? Cum dracu' sa nu iti speli hainele pe motiv ca ai vreo 50 de tricouri cu tine si ca oricum te duci de Paste acasa si iti iei rufele murdare cu tine sa le spele acasa  "mama". Cum dracu' sa spui sincer si nonsalant ca in cel mai rau caz iti vei spala lenjeria intima daca va fi nevoie, in conditiile in care tu stai tot timpul imbracat in casa in acelasi trening si cateodata mai pleci si cu el pe afara (o fi avand mai multe identice)??
Abia dupa ce a scapat aceste detalii catre public, specimenul nostru a binevoit sa faca un efort si sa descifreze tainele masinii de spalat automate, nu inainte insa de a cere ajutorul polonezei ( "mama" in devenire, caci aceasta se pare ca  menirea in viata a tinerelor poloneze->> de aici concluzia ca la femei cunostiintele de acest gen se transmit genetic). De atunci pana acum in aproape doua saptamani s-au putut remarca doua transe de rufe spalate, majoritatea sosete, semn ca din astea ori nu si-a luat suficente cu el ori incepusera deja sa miroasa.
Concluzia e clara: nici macar cand vine vorba de lene nu suntem pe primul loc.

Stiu ca poate nu e frumos ce am scris in randurile de mai sus, dar e realitatea pura, socanta si deloc exagerata, descrisa cat se poate de sincer...

Se poate sa imbatranesti cresti si departe de casa, in Danemarca. Si fiindca omul tre'sa simta asta, cineva a inventat zilele de nastere, sarbatorite asa cum se cuvine: cu mancare, bautura, tort, muzica si lume cat cuprinde in jurul tau...e poate nu cat curpinde, dar macar ca-n reclama cu Florin Piersic si berea HopfenKonig: de doua degete, stiti dumneavoastra.

A inceput in forta nu gluma. Ca am ratat noi doua saptamani nu prea a contat, nici in sens pozitiv nici negativ. Oricum s-a intrat direct in paine, cu nebunie gen facut rost de manuale, compendii de articole, gasit solutii cum sa le xeroxam/printam ca sa iesim mai ieftin (sa nu spuneti nimanui ca am facut asta - e ilegal aici sa xeroxezi sau sa scanezi o carte intreaga).
Dupa doua saptamani de stat acasa, pe puf, rasfatati cu iesiri la sueta sau indopati cu mancare si lenevind prin casa, a fost necesara bineinteles o reacomodare la "efort" - fizic(mers cu bicicleta) si mental(mers la cursuri).

Vremea s-a mai linistit, daca se poate spune asa, ne-am intors de la iarna din Bucuresti la semi-(pseudo)-iarna din Odense.

De nins a nins cateva zile la modul serios pentru a reimprospata stratul de zapada in februarie, dar fiindca aici oamenii chiar isi dau interesul nu am avut motive sa ne plangem de ninsoare (spre deosebire de sportul national la care am participat involuntar acasa - "slalom printre nameti si balti, etapa metropolitana Bucuresti").
Acum se pare ca vremea se indreapta usor usor spre primavara. Micile nebunii ale naturii, trecatoare si de scurta durata (15-20 minute) pot fi enervante doar daca ai ghinionul sa te prinda afara - treceri bruste de la soare la nori negrii, rafale de vant puternice, tunete urmate de un inceput de ploaie transformata rapid in furtuna de zapada...apoi iar cer senin si soare.

Puiu' meu  a mai imbatranit cu un an. Sunt trist...dar sunt trist dintr-un singur motiv: fiindca 6 luni de acum incolo, pana ajung si eu sa am aceeasi varsta, trebuie sa ascult de ea...ca doar e mai mare decat mine acum! La ordin sa traiti!!!???

Recapitulari a ceea ce am mai facut intre timp si poze in curand... Stati aproape...cat mai aproape, sa ne tineti de cald. :)

cu ce ne ocupam in primele zile ele anului, sau unde am disparut...