Life is but a dream...Ours.

Flensburg, Germania - primul orășel german aflat foarte aproape de granița cu Danemarca, la doar 2h.12m distanță de Odense, drumul incluzând și o călătorie cu un tren ICE (detalii aici - descrierea e cam săracă in limba română și un filmuleț aici - nu e al meu, am fost surprins la apariția trenului să vedem cu ce avem ocazia să călătorim). Aici se regăsește concentrată cea mai mare parte a minorității daneze care trăiește în Germania poate și datorită faptului ca regiunea a fost de fapt parte integrată a Danemarcei cândva.

Bag de seamă că Flensburg este orașul unde au fost trimiși să traiască toți nemții care nu vorbesc limba engleză, ciudat fiind faptul că totuși insistând să vorbești în engleză vei fi înțeles dar ți se va răspunde în germană (inclusiv la biroul de informații turistice). Însă ca să compenseze acest mic neajuns Dumnezeu le-a aruncat nemților în această regiune probabil cel mai mare număr de magazine tip duty-free unde totdeauna vei regăsii in parcare mașini înmatriculate în Scandinavia, prețuri de 3 ori mai mici și clanuri întregi venite la cumpărături umblând cu cărucioare pline de băuturi și dulciuri.

Desi orașul nu are decât jumătate din numărul de locuitori, comparativ cu Odense, este muuuult mai activ, mai agitat, mai fermecător poate - cel putin cand se lasă întunericul. Magazinele sunt deschise cel putin 2 ore în plus față de Odense iar lumea rămâne pe strađă și după ora 17 umplând terasele și restaurantele până pe la miezul nopții. La fel se întâmplă și cu zona de promenadă a portului.

În prima zi am ajuns în Flensburg în jurul orei 11, am identificat hostelul (aflat cam la 300m de gară si maxim 1 km de centru), am lăsat bagajul la recepție și am pornit în recunoaștere. Am cam suferit noi un pic fiindcă ne-am plimbat mult (cazarea o puteam face abia la ora 16) însă ne-am recapătat un pic din puteri după ce am "halit" ceva. Vremea nu a fost prea primitoare în prima zi, trecând foarte brusc de la un soare "criminal" de arzător la nori zdraveni cu vânt rece și un pic de ploaie de vară. Seara după somnul de frumusețe am pornit la promenada din nou.

A doua zi am fost câteva ore la o plajă aflata la câțiva kilometrii de centru, un loc foarte frumos cu ieșire la fjord nu direct la mare, plajă curată, nu foarte aglomerată, cu apă curată dar un pic mirositoare. Apoi am savurat o porție delicioasă de pește cu un fel de cartofi țărănești, însoțită de o bere rece și din nou o mini- plimbare - de data aceasta una nasoală ar putea zice Găbel care cred că mă urăște până în pânzele albe pentru decizia mea genială de a face cumpărături (mici detalii în postul următor).

Ultima zi a fost una chinuitoare: dă-i și cară dimineață bagajele la gară să putem elibera camera la ora 12 și să mai petrecem ceva timp în oraș pânâ la ora 15.30 când aveam trenul.

După zicala românească " Vorba lungă sărăcia omului" mai bine las câteva poze care să vorbească în locul meu.

 

 

 



 

Care a început în  forță cu temperaturi prognozate de 28 de grade. în realitate probabil peste 30, cu tot tacâmul - soare, vânt fierbinte sau absent, zăpușeală...
Dar cum vremea trebuie tot timpul să ne reamintească că suntem în Danemarca pe la ora 18 atmosfera era cam așa:

                         
S-a pus pe ploaie și e cam de neoprit... măcar temperaturile au rămas peste 20 de grade... cât ma bucur că joi plecăm la Flensburg, sper doar ca vremea rea să nu ne urmărească.

A dat căldura în noi iar. Doar vreo 28 de grade, suficiente să ne simțim ca la saună în casă dar și afară atunci când nu e nici o adiere de vânt...
Am promis niște poze. N-am mai făcut nimic interesant recent fiindcă e pustiu pe la noi prin cămin așa că urc diverse imagini pe care le-am surprins pe aici.

Primele 4 poze sunt surprinse dimineața pe la ora 03.30 când plec spre ruta de la ziare. de obicei ceața apare când temperatuta noaptea scade sub 10 grade (asta deși cu o zi înainte poate au fost de peste 25 de grade până seara târziu - vreme tipic daneză).

Înainte de răsărit la ora 04.

Apus de sore, undeva după ora 22.

Pe prietenul ăsta mic l-am "deranjat de la masă" pe la ora 04, când am ieșit cu Gabi la o plimbare că nu aveam somn. Incredibil de încapățânat, nu a vrut nici să împartă înghețata cu noi și nici să ne spună unde a găsit un McDonald's deschis la ora aia în Odense.

Zilele trecute am simțit și noi începutul verii daneze cu 31 de grade Celsius... Ne-am topit la propriu în casă, cineva ar trebui să le spună danezilor că polistirenul de 10-15cm grosime folosit la izolarea caselor e util iarna dar vara în combinație cu termopane inclusiv pe post de acoperiș  crează o mini-saună în casă...
Nu am avut ocazia să mergem la plajă la Kerteminde însă vara abia începe.
Dar ca să nu uităm totuși că suntem în Danemarca natura ne-a pregătit iar vreme tipic daneză pentru weekendul astă: deci zile însorite de vară, cu nopți la 20 de grade până acum și azi cireașa de pe tort dimineață mohorâtă și cu burniță...

Într-un final ne-am decis și între 15 și 17 iulie o să fim în Flensburg, Germania. Trebul ne-a costat 500 dkk, iar cazarea 88 euro... sper să avem parte de vreme frumoasă.

Poza e făcută înainte de a zilele cu 30 de grade... îmi imaginez că acum e la mare căutare zona aia.

PS: Vrea cineva să ghicească de unde e nenea ăsta din poză?? E vorba de o campanie pentru oamenii fără casă din Danemarca... mai erau și alte persoane afișate pe acolo însă ăsta era singurul specimen reprezentativ pentru Românica noastră. Așa se face reclamă unei țări...

Da, inclusiv câinele era "hjemløse"

 În sfârșit liniște aș putea spune...însă prea multă liniște strică.
 În ultimile două zile a fost nebunie dpdv al zgomotului în întregul oraș. Danezii au avut Graduation Day (Ziua Absolvirii), pentru liceeni...mare nebunie... pe lângă faptul că toți au șepci personalizate, foarte mișto ideea, cu profilul și insigna instituției absolvite - pe care le poartă nonstop peste tot, "s-au dat" zi și noapte neîncetat prin oraș cu dubițe-platformă, gen care alegorice, cu urlete țipete vuvuzele muzică... un "deliciu" pentru liniștea urechilor noastre... îmi pare rău că nu am reușit să fotografiez vreo trecere de-a lor prin zonă.

Astea sunt modele de șepci, o mică parte care a supraviețuit  din uniforma lor originală de prin 1800, fiecare are un model în  funcție de specializarea și modalitatea de absolvire.

Căminul e în "silenzio stampa" am putea zice. Cred că nu exagerez spunând că mai mult de 60% din cei 48 de oameni de aici au plecat la casele lor, definitiv sau doar pentru vacanța de vară. O tentativă de petrecere (aniversare) a avut loc aseară într-una din case, însă fără succes...noi nu am fost, Gabel a venit târziu și obosită de la muncă la restaurant, iar eu l-am înlocuit weekend-ul ăsta pe Rareș care e plecat în Spania și a trebuit să mă duc la ziare începând cu ora 2.30 fiindcă nu cunoșteam cele două rute ale lui și m-am întors abia la 06.30. Oricum din câte am constatat aseară când am plecat deja erau luminile stinse, muzica oprită, deci slăbuț...slăbuț...
 Acum ni s-a făcut poftă de stat la soare și de grătar...scriu postul ăsta de la o masă din curte, la semi-umbră. Sunt doar 19 grade conform prognozei dar la soare se simt muuuult mai multe...sau ne-an dezobișnuit noi. Cât despre "colaboratori" la grătar - LIPSĂ/NEMA. Îmi zbiară laptopul cu muzică, curtea e plină de fum de la pastrama de miel și piept de pui care sfârâie pe grătar, berea îmi fierbe pe masă până să apuc să o beau, Germania-Anglia se apropie și ăștia nu își arată fețele...Rușine!?

 Îmi e milă oarecum de noi că o să fie cam prea liniștită vară asta față de cum ne obișnuisem. Așteptăm vizite din țară, ușa e deschisă tot timpul, poate se găsește careva dintre dragii noștrii foști colegi și prieteni să ne onoreze cu promisiunile făcute înainte de a pleca.

 Până atunci încercăm să plănuim ce o să facem între 15-19 iulie când ne-am luat liber. Deocamdată am avea varianta Londra unde am reuși să luăm bilete de avion până în 1000dkk amândoi dus întors însă presimt că ne  taie la buzunar cazarea și celelalte cheltuieli. Varianta numărul doi este Flensburg, în Germania, la graniță, unde cazarea ne-ar duce pentru 2 zile la 44 euro iar transportul probabill în jur de 500 dkk. Avantajul ar fi că am putea să facem și cumpărături.

 Vă las salivând! Mai desfac o bere și mă întorc la grătar.
 Recapitularea ultimelor zile o să vină mai târziu...

Sambata seara am fost parte activa la o cina spaniolo-romana. Ordinea nu e cu totul intamplatoare, am pus mai intai spaniolii fiindca ei au fost mai numerosi, am fost 6 spanioli, 3 romani si un italian (fiind minoritar pe el nu il luam in calcul).
Invitatia la cina a venit din partea a doi colegi spanioli de la cursuri ei fiind totodata si gazdele evenimentului. Toate bune si frumoase pana cand vine vorba de locatie, de fapt nu de locatia propriu-zisa ci de distanta pana acolo. Rasmus Rask, caminul in care locuiesc aproape toti studentii Erasmus din Odense, este la 8 km departare de noi, iar drumul e plin de vai si dealuri. Zona e linistita, caminul are un stil aparte - linistitor si placut, un amestec de case fara etaj, stil simplist - grecesc poate, un fel de mini-apartamente/garsoniere (2 camere de studenti o bucatarie si o baie comuna), combinate cu cladiri de 2 nivele destinate celor cu familii, toate insirate pe o suprafata imensa de teren. Insa toate aceste lucruri le aflii dupa 30 minute de pedalat la bicicleta undeva la 0 grade. Plus incercati sa carati dupa voi si castroane de mancare si sa-le duceti si intregi la destinatie.
Fiindca am convenit de comun acord ca toti sa contribuim cu ceva la cina am carat dupa noi doua castroane mari de varza (cu carnita de porc) calita in cuptor, insotita frumos de borcanelul de ardei iuti (care au fost foarte apreciati de doi dintre spanioli) - ca sa fie ceva specific romanesc am completat cu o mamaliga proaspata facuta la destinatie , doua castroane cu fursecuri arabesti cu nuca de cocos (reteta am descoperit-o cu o zi inainte, e simpla, delicioasa si se pastreaza foarte bine) si o sticla de vin nemstesc, iar Alina a suplimentat si ea cu o salata de boeuf si un vin spaniol.  Acolo spaniolii ne asteptau cu tortilla, legume la cuptor cu mozzarella si pizza cu ciocolata si budinca (ma rog blatul nu era de pizza ci din biscuiti iar reteta era a italianului), Sangria facuta de casa si bere care s-a dovedit utila in a stinge iuteala ardeilor.
Intoarcerea acasa a avut loc pe la ora 2 noaptea, la -10 grade...dar cine sa le mai simta si pe alea?!