Life is but a dream...Ours.

De saptamana viitoare incepem cursurile de limba daneza, martea si joia de la 17.15 la 19.45. Sa vedem ce iese...

Tot de saptamana viitoare intra in folosinta inca un numar de telefon de Danemarca, fiindca am ajuns la concluzia ca ne folosim prea mult de numerele din Romania si fiind in roaming consumam prea mult.
Asa ca mi-am comandat si eu un o cartela de la Lebara care astept sa imi fie trimisa prin posta, o sa pot sa vorbesc cu Gabi aproape gratis, doar taxa de conectare a apelului (0,49dkk) - valabila la orice apel initiat catre orice retea de oriunde (se taxeaza inclusiv beep-ul) si o sa pot suna inclusiv in Romania la tarife oricum mai ieftine decat tarifele nationale din Danemarca (taxa conectare 0.49dkk plus 0,09dkk/minut catre fix sau 0.79dkk/minut catre mobile).
Asa ca de acum cine ne cauta din tara e rugat sa o faca dupa cum urmeaza:
Gabel - 0045.50396152
Alex - 0045.52801001

Numerele din Romania raman valabile, insa as prefera sa le folosim cat mai putin posibil, poate chiar deloc, eventual doar in situatii de urgenta majora sau daca nu raspundem pe cele de Danemarca. Mai mult ca sigur vom avea la indemana mai des numerele de Danemarca decat cele de Romania de acum incolo.
Cine suna pe numerele din Romania plateste tariful normal aplicabil ca si cum noi am fi in tara (dar ne taxeaza si pe noi destul de serios) insa nici tarifele pentru apeluri internationale nu sunt atat de mari (mai ales daca folositi un telefon din reteaua DIGI -RDS fix sau mobil nu conteaza).

Gabel are acum baterie noua, sau laptop nou cum vad ca-i place sa spuna.
Simplu si usor, marti in jur de ora 14 solicitat, miercuri la ora 12 receptionat, fara sa platesc nimic; ba mai mult asa cum mi-au spus si la telefon am serviciu de returnare preplatit pentru bateria veche ca sa fie reciclata. Practic trebuie sa pun bateria veche in aceeasi cutie, sa dezlipesc eticheta de pe cutie si sa pun o anumita parte din ea cu un cod special inauntru, iar sub eticheta veche se regaseste deja lipita noua eticheta marcata cu noul destinatar si cod special de bare pentru confirmare ca serviciul este preplatit. Mai trebuie doar sa sun la UPS doar sa stabilesc momentul colectarii...
Ia ziceti cam prin ce secol o sa avem si noi servicii de acest gen in Romania?

De doua ori!
Saptamana trecuta am platit taxa pentru cursurile de daneza...azi am primit scrisorile de confirmare iar luni suntem programati la "interviu" ca sa stabilim restul detaliilor iar apoi incepem cursurile.

Premiul cel mare a fost revendicat astazi de Gabel...fiindca nu am avut somn azi-noapte am urmarit suplimentul Ungeavisen dintr-un ziar danez si intamplator am dat de un anunt interesant.
Pe scurt "Clinica dentara cauta angajat constiincios si meticulos pentru curatenie, dimineata sau seara, 5 zile - 12,5 ore pe saptamana. Contactati-ne la telefon sau prin email.". Primul punct pe ordinea de zi cand am ajuns la facultate la ora 8 a fost sa dea un telefon, a aflat ca e bine sa mearga acolo sa vada despre ce este vorba. Cu un mic efort depus in timpul cursurilor s-a materializat si un CV in limba engleza si dusi am fost catre locatia respectiva imediat dupa cursuri. Acolo surpriza, CV-urile se faceau deja teanc asa ca am decis sa aplicam o noua tactica: o scrisoare de intentie la sentiment, incropita rapid cand am ajuns acasa...efectul a fost devastator asa incat o ora mai tarziu dupa doua apeluri ratate Gabel a primit o invitatie la interviu fata in fata...si dusa a fost.
"Habemus Papa!" ar zice catolicii daca i-ar fi vazut fata puiului meu cand s-a intors de la interviu. Rezultatul? De maine Gabel se duce la munca, dimineata sau seara la alegere cate o ora jumate pe zi cu un total de 7,5 ore pe saptamana fiecare ora cotata se pare la 125 DKK. Acum o sa poata sa ma scoata la o prajitura :) .

Conform unui studiu efectuat de noi putem trage o concluzie linistitoare pentru neamul romanesc: POLONEZII SUNT CEI MAI LENESI OAMENI (preponderent persoanele de sex masculin).
Cum am ajuns la aceasta concluzie? Simplu am urmarit comportamentul polonezilor care stau cu noi in casa. Primul polonez care a stat cu noi 6 luni de zile, Chris, gatea catusi de putin - paste, orez sau oua fierte macar ceva ceva exista vizibil in meniul omului.
Din ianuarie a venit insa seria noua, generatia 2.0 de polonezi: una bucata femela-blonda la propriu si banuim noi si la figurat, si una bucata creatura catalogata drept mascul. Prima gateste numai supe instant, puse in pachete speciale de catre maica-sa si aduse pe autocar, singurul efort depus fiind sa fiarba apa in fierbator sau in cel mai rau caz paste fierte pana se prind zdravan de marginea vasului ca si cum ai face placinta la cuptor. Specimenul masculin insa e cel mai "criminal": raftul de frigider e semi-gol sprijinind subtil un tub de maioneza, dulapul are in dotare o punga de orez si una de paste -  ambele probabil abia inceput fiindca a gatit doar de 2 ori pana acum., in rest traiasca cantina de la facultate(care e si scumpa si limitata la alegere din punctul nostru de vedere) si mesele comune cu diverse ocazii.
Cele mai tari aspecte insa vin abia acum.
! Specimenul bea ceai, o gramada de ceai, insa asta nu e un lucru rau. Dar sa nu iti speli cana de ceai din ianuarie pana acum? In cel mai rau caz sa clatesti cana cu apa ca si cum ai clati un pahar deja curat? Imaginati-va cum ar fi sa puteti citi de cate ori s-a facut ceai intr-o cana la fel cum citesti varsta unui copac in cercurile alea concentrice din trunchiul copacului, cam asa e...o cana alba pe exterior maro in straturi pe interior.
! Specimenul abia acum descopera tehnologia: se pare ca in Polonia masina de spalat automata nu a fost descoperita inca, un model mai vechi (manual) numit "mama" fiind inca in folosinta si la mare cautare cel putin de catre tineretul de sex masculin!? Cum dracu' sa nu iti speli hainele pe motiv ca ai vreo 50 de tricouri cu tine si ca oricum te duci de Paste acasa si iti iei rufele murdare cu tine sa le spele acasa  "mama". Cum dracu' sa spui sincer si nonsalant ca in cel mai rau caz iti vei spala lenjeria intima daca va fi nevoie, in conditiile in care tu stai tot timpul imbracat in casa in acelasi trening si cateodata mai pleci si cu el pe afara (o fi avand mai multe identice)??
Abia dupa ce a scapat aceste detalii catre public, specimenul nostru a binevoit sa faca un efort si sa descifreze tainele masinii de spalat automate, nu inainte insa de a cere ajutorul polonezei ( "mama" in devenire, caci aceasta se pare ca  menirea in viata a tinerelor poloneze->> de aici concluzia ca la femei cunostiintele de acest gen se transmit genetic). De atunci pana acum in aproape doua saptamani s-au putut remarca doua transe de rufe spalate, majoritatea sosete, semn ca din astea ori nu si-a luat suficente cu el ori incepusera deja sa miroasa.
Concluzia e clara: nici macar cand vine vorba de lene nu suntem pe primul loc.

Stiu ca poate nu e frumos ce am scris in randurile de mai sus, dar e realitatea pura, socanta si deloc exagerata, descrisa cat se poate de sincer...

Sambata seara am fost parte activa la o cina spaniolo-romana. Ordinea nu e cu totul intamplatoare, am pus mai intai spaniolii fiindca ei au fost mai numerosi, am fost 6 spanioli, 3 romani si un italian (fiind minoritar pe el nu il luam in calcul).
Invitatia la cina a venit din partea a doi colegi spanioli de la cursuri ei fiind totodata si gazdele evenimentului. Toate bune si frumoase pana cand vine vorba de locatie, de fapt nu de locatia propriu-zisa ci de distanta pana acolo. Rasmus Rask, caminul in care locuiesc aproape toti studentii Erasmus din Odense, este la 8 km departare de noi, iar drumul e plin de vai si dealuri. Zona e linistita, caminul are un stil aparte - linistitor si placut, un amestec de case fara etaj, stil simplist - grecesc poate, un fel de mini-apartamente/garsoniere (2 camere de studenti o bucatarie si o baie comuna), combinate cu cladiri de 2 nivele destinate celor cu familii, toate insirate pe o suprafata imensa de teren. Insa toate aceste lucruri le aflii dupa 30 minute de pedalat la bicicleta undeva la 0 grade. Plus incercati sa carati dupa voi si castroane de mancare si sa-le duceti si intregi la destinatie.
Fiindca am convenit de comun acord ca toti sa contribuim cu ceva la cina am carat dupa noi doua castroane mari de varza (cu carnita de porc) calita in cuptor, insotita frumos de borcanelul de ardei iuti (care au fost foarte apreciati de doi dintre spanioli) - ca sa fie ceva specific romanesc am completat cu o mamaliga proaspata facuta la destinatie , doua castroane cu fursecuri arabesti cu nuca de cocos (reteta am descoperit-o cu o zi inainte, e simpla, delicioasa si se pastreaza foarte bine) si o sticla de vin nemstesc, iar Alina a suplimentat si ea cu o salata de boeuf si un vin spaniol.  Acolo spaniolii ne asteptau cu tortilla, legume la cuptor cu mozzarella si pizza cu ciocolata si budinca (ma rog blatul nu era de pizza ci din biscuiti iar reteta era a italianului), Sangria facuta de casa si bere care s-a dovedit utila in a stinge iuteala ardeilor.
Intoarcerea acasa a avut loc pe la ora 2 noaptea, la -10 grade...dar cine sa le mai simta si pe alea?!  

A inceput in forta nu gluma. Ca am ratat noi doua saptamani nu prea a contat, nici in sens pozitiv nici negativ. Oricum s-a intrat direct in paine, cu nebunie gen facut rost de manuale, compendii de articole, gasit solutii cum sa le xeroxam/printam ca sa iesim mai ieftin (sa nu spuneti nimanui ca am facut asta - e ilegal aici sa xeroxezi sau sa scanezi o carte intreaga).
Dupa doua saptamani de stat acasa, pe puf, rasfatati cu iesiri la sueta sau indopati cu mancare si lenevind prin casa, a fost necesara bineinteles o reacomodare la "efort" - fizic(mers cu bicicleta) si mental(mers la cursuri).