Pe 27 septembrie, avionul pleacă la 19.25 din Copenhaga și aterizează la Berlin Schoenefeld o oră mai tarziu. Cred că o să ajungeți până atunci acolo, Dacă plecați duminică din București și faceți o oprire undeva la ieșirea din România, luni o să fie un pic mai dificil până ajungeți la Berlin pentru că sunt vreo 1100 km. De acolo preiau eu "cârma" și vă mai chinui vreo 5-6 ore până în Odense. :)
Dar sa incep cu efectele...Nu mai am TIMP...Nu am timp pentru mine, timp pentru honey-bunny-puiu, timp pentru prieteni.
Resursa asta limitata si nepretuita, ce pana acum o lasam sa curga pe langa mine pe nesimtite: timpul... Imi incep ziua nestiind cand se va termina, cat va dura, ce se va intampla.
Cu Alex imi petrec tot mai putin timp. Ne intalnim noaptea la "cina" in cel mai fericit caz; altfel la ora 3 dimineata un somnoros, cu ochisorii tristi si parca indurand alte cateva ore de somn, maraie nemultumit- trebuie sa se trezeasca. Cu prietenii n-am mai vorbit de mult; cu jumatatea de familie vorbesc la telefon, in drum spre serviciu, cu o mana pe ghidonul "decapotabilei", in cealalta mana telefonul si in minte mii de ganduri.
De ce nu mai am timp? La sfarsitul primaverii imi propuneam un gand nebun sa lucrez pe timpul verii. N-am avut mare grija ce mi-am dorit, caci mi s-a intamplat. Lucrez, sunt o masinarie (poate exagerez, dar chiar nu imi dau seama de unde imi gasesc energie sa rezist si 13 ore de munca pe zi). Dorinta de a munci e inradacinata in dorinta de a avea bani, recunosc! Nu refuz nici o tura in plus pentru ca nu vreau sa refuz un cont bancar mai "gras". E rau oare? Ma deranja candva replica Alinei (colega de facultate) : "Las' ca faci bani!". M-ar deranja in continuare daca mi-ar spune tot ea :)); oricine altcineva e liber sa o spuna.
Cu banii ce-i castig nu pot cumpara timp, nici pe cel pierdut, departe de iubirea mea. Dar am sa ma revansez!
Termin o biata postare pe un blog de care nici de el n-am mai avut timp, in speranta ca voi avea TIMP sa dorm, sa-mi odihnesc corpul, caci maine e de fapt azi...o iau de la capat.
Un sentiment ciudat mă apasă în ultima perioadă. E o combinație ciudată de singurătate, liniște (poate prea multă liniște), plictiseală dusă la extrem. Ca să vă faceți o imagine asupra cauzelor acestui ciudat tangou de trei sentimente am să vă descriu în mare cum îmi petrec eu zilele.
Începem cu ora 3 când se dă cu greu trezirea, ba singurel ba chinuind-o pe Gabi să mă scoale. Oricum la 3 se đă alarma dar abia la 3.30 se face rost de energia necesară trezirii efective. Timp de încă o jumătate de ceas sunt o fantomă, buimăcesc (oare există cuvântul ăsta?) prin casă încercând să ma dezmeticesc și să mă pregătesc de plecare.
La 4 călăresc bicicleta trăgând agale după mine trolerul pentru ziare (după ce primesc trepiedul de acasă am să urc și o poză - dacă o mai pun pe Gabi să îmi și facă poză la ora aia sigur "divorțează"). Îmi trebuiesc cam 20-30 minute, în funcție de gradul de "somnambulism" sau de bicicleta folosită, ca să ajung la depozit (cam mult spus depozit - mai nou e o cutie îmensă de plastic în fața unui supermarket la 2 minute distanță de locul unde încep să împart ziarele). Cu greu mă mobilizez să ridic gramada din cutie, să verific lista și inventarul apoi să le așez în troler - toate astea într-o zi normală, imaginați-vă cum e când plouă.
Timp de 45 de minute, maxim o oră rătacesc printre case, umplu căsuțele poștale și arunc câte o privire spre orizont unde se ridică soarele. Pedalez, cobor, pedalez și iar cobor...apoi pedalez pe lungul drum spre casă (nu știu de ce dar drumul spre casă tot timpul îmi ia cu 10 minute mai mult).
Acasă ciugulesc ceva, un sandwich, un hotdog sau o salată și îmi reiau somnul de frumusețe. Dacă am noroc și Gabi nu lucreaza de la prânz, mă trezește ea pe la ora 13. Altfel sunt ca un porcușor lăsat să lenevească până nu mai poate, adică cam pana pe la ora 15.
În funcție de necesități mai repar o bicicletă (cam des cu penele în ultima perioadă), mai dau cu aspiratorul în casă, mai o mini-tură la cumpărături. Cel mai des însă mă apuc de bucătareală și încropesc ceva de-ale gurii pentru consoartă să fie când vine acasă ca altfel mi-o iau pe coajă. :)
Mai nou lucrează furnicuța fără pauză între doua ture la restaurant și se mai duce și la curățenie în miez de noapte, deci și prin urmare porcușorul turbează singurel acasă...
Habar nu am cum reușesc să imi umplu timpul, nu realizez când trece, dar parcă totuși ziua se scurge prea greu. Când se așterne noaptea o dau iar pe somn; de obicei pe la ora 22 sau 23, uneori poate chiar după miez de noapte se trage linie.
Abia aștept să vină și ceilalți în casă, poate poate mă bagă și pe mine cineva în seamă... Polonezul e un ditamai porcul, un leneș mai mare decât mine și își petrece tot timpul la el în cameră cu excepția momentelor când gătește arde mâncarea sau când pleacă la muncă. Indianca, deși se plângea că ea o să se plictisească singură în casă pe perioada vacanței și că nu are de muncă, nu prea e de găsit prin casă iar atunci când e spune doar "Noapte bună copii!" și pleacă la culcare.
Abia aștept să vină 18 august să încep rutele de după amiază la distributie de pliante, măcar să am și eu cu ce să îmi omor timpul miercurea și vinerea.
Cumpărături în stil danez la prețuri nemțești = Alex scăpat singur în magazin = Cum să îți superi iubita = "Cheamă-l pe taicătu' să vină să ne ia cu mașina de aici, că până mâine ajunge aici!!!!"
Cred că e suficient de explicit textul de mai sus alături de câteva poze edificatoare...
DA a înnebunit maimuța, din cauza prețurilor și a banilor munciți care cereau să fie cheltuiți!
Flensburg, Germania - primul orășel german aflat foarte aproape de granița cu Danemarca, la doar 2h.12m distanță de Odense, drumul incluzând și o călătorie cu un tren ICE (detalii aici - descrierea e cam săracă in limba română și un filmuleț aici - nu e al meu, am fost surprins la apariția trenului să vedem cu ce avem ocazia să călătorim). Aici se regăsește concentrată cea mai mare parte a minorității daneze care trăiește în Germania poate și datorită faptului ca regiunea a fost de fapt parte integrată a Danemarcei cândva.
Bag de seamă că Flensburg este orașul unde au fost trimiși să traiască toți nemții care nu vorbesc limba engleză, ciudat fiind faptul că totuși insistând să vorbești în engleză vei fi înțeles dar ți se va răspunde în germană (inclusiv la biroul de informații turistice). Însă ca să compenseze acest mic neajuns Dumnezeu le-a aruncat nemților în această regiune probabil cel mai mare număr de magazine tip duty-free unde totdeauna vei regăsii in parcare mașini înmatriculate în Scandinavia, prețuri de 3 ori mai mici și clanuri întregi venite la cumpărături umblând cu cărucioare pline de băuturi și dulciuri.
Desi orașul nu are decât jumătate din numărul de locuitori, comparativ cu Odense, este muuuult mai activ, mai agitat, mai fermecător poate - cel putin cand se lasă întunericul. Magazinele sunt deschise cel putin 2 ore în plus față de Odense iar lumea rămâne pe strađă și după ora 17 umplând terasele și restaurantele până pe la miezul nopții. La fel se întâmplă și cu zona de promenadă a portului.
În prima zi am ajuns în Flensburg în jurul orei 11, am identificat hostelul (aflat cam la 300m de gară si maxim 1 km de centru), am lăsat bagajul la recepție și am pornit în recunoaștere. Am cam suferit noi un pic fiindcă ne-am plimbat mult (cazarea o puteam face abia la ora 16) însă ne-am recapătat un pic din puteri după ce am "halit" ceva. Vremea nu a fost prea primitoare în prima zi, trecând foarte brusc de la un soare "criminal" de arzător la nori zdraveni cu vânt rece și un pic de ploaie de vară. Seara după somnul de frumusețe am pornit la promenada din nou.
A doua zi am fost câteva ore la o plajă aflata la câțiva kilometrii de centru, un loc foarte frumos cu ieșire la fjord nu direct la mare, plajă curată, nu foarte aglomerată, cu apă curată dar un pic mirositoare. Apoi am savurat o porție delicioasă de pește cu un fel de cartofi țărănești, însoțită de o bere rece și din nou o mini- plimbare - de data aceasta una nasoală ar putea zice Găbel care cred că mă urăște până în pânzele albe pentru decizia mea genială de a face cumpărături (mici detalii în postul următor).
Ultima zi a fost una chinuitoare: dă-i și cară dimineață bagajele la gară să putem elibera camera la ora 12 și să mai petrecem ceva timp în oraș pânâ la ora 15.30 când aveam trenul.
După zicala românească " Vorba lungă sărăcia omului" mai bine las câteva poze care să vorbească în locul meu.
Care a început în forță cu temperaturi prognozate de 28 de grade. în realitate probabil peste 30, cu tot tacâmul - soare, vânt fierbinte sau absent, zăpușeală...
Dar cum vremea trebuie tot timpul să ne reamintească că suntem în Danemarca pe la ora 18 atmosfera era cam așa:
Sau prima noastră ieșire la restaurant de când suntem în Danemarca.
A dat căldura în noi iar. Doar vreo 28 de grade, suficiente să ne simțim ca la saună în casă dar și afară atunci când nu e nici o adiere de vânt...
Am promis niște poze. N-am mai făcut nimic interesant recent fiindcă e pustiu pe la noi prin cămin așa că urc diverse imagini pe care le-am surprins pe aici.
Primele 4 poze sunt surprinse dimineața pe la ora 03.30 când plec spre ruta de la ziare. de obicei ceața apare când temperatuta noaptea scade sub 10 grade (asta deși cu o zi înainte poate au fost de peste 25 de grade până seara târziu - vreme tipic daneză).
 |
| Înainte de răsărit la ora 04. |
 |
| Apus de sore, undeva după ora 22. |
Zilele trecute am simțit și noi începutul verii daneze cu 31 de grade Celsius... Ne-am topit la propriu în casă, cineva ar trebui să le spună danezilor că polistirenul de 10-15cm grosime folosit la izolarea caselor e util iarna dar vara în combinație cu termopane inclusiv pe post de acoperiș crează o mini-saună în casă...
 |
| Poza e făcută înainte de a zilele cu 30 de grade... îmi imaginez că acum e la mare căutare zona aia. |
 |
| Da, inclusiv câinele era "hjemløse" |
