La un pas de castig... Si noi, adica Gabel, si Georgiana si Dosi. Milimetric toti au ratat castigul... Gabel a ratat gps-ul de la concursul automod.ro si a iesit pe locul 2 (fara premiu), iar Georgiana si Dosi au ratat impreuna cam 7500 de euro la loterie (castigul total era undeva la 3 milioane de euro care s-ar fi impartit intre toti cei care au cumparat bilete cu numarul respectiv), de fapt tot barul a ratat premiul din cauza unei cifre.
Hulian le-a facut cadou tuturor angajatilor tichete la loteria de Craciun, cate unul la fiecare 2 angajati. Mama lui Gabel ar fi impartit castigul cu Monica iar Dosi isi luase singur un bilet.
Ghinionul a facut ca numarul extras sa fie 78294 iar biletul lor sa arate 78295... Toti am castigat experienta si speranta. Poate alta data...
Vine Craciunul si noi il testam in Spania. Se vrea altfel decat acasa, poate pentru ca aici traditiile sunt diferite-masa se tine in seara de Ajun, poate pentru ca atmosfera e alta-mai linistita nu e nebunia din Romania, poate pentru ca nu ninge in Segovia ci doar in restul tarii si a lumii...
Am pus si noi bradutul, am facut cateva cumparaturi, am gatit diverse (salata de boeuf, piftie, urmeaza cozonaci, friptura si carnati)...Dar trece si Craciunul...
Drumul spre Spania ne-a adus pe coasta nord-estica a tarii...Am schimbat avionul pe aeroportul din Girona si cum aveam aproape 4 ore de pierdut am dat o fuga in cel mai apropiat oras, Girona. Barcelona era prea departe, la o ora de mers cu autocarul...
Am avut o ora pentru a explora centrul orasului. E un oras tipic spaniol, cu strazi-mai inguste sau mai largi, pline de cafenele, oameni veseli dar vorbitori de catalana, care in urechile noastre a sunat a portugheza pura.
Proiectul e gata si e predat, bagajele sunt facute, nu-s multe...
Aaa...si camerele sunt aranjate ca pentru sarbatoare...doar ca nu o sa le locuiasca nimeni pana ne intoarcem...dar asa sa se simta spiritul Craciunului, pacat ca nu se simte si in restul casei...
Poze cand ajungem in Spania si le descarc din aparat, acum ne odihnim - a fost o zi plina iar maine urmeaza alta si mai plina...plina de calatorii :)
Locatie: Vara anului 2009, la hermosa España si ale sale minunatii, pe un drum lung de 5 km care, cu talent, l-am transformat in 30. La capatul drumului ne astepta un satuc ce gazduia o petrecere, tipic spaniol, in aer liber, organizata fara vreaun motiv anume ( las fiestas españoles nu au nevoie de motive).
Personaje: 3 tineri romani, bilingvi spre trilingvi (o sora- tipa isteata, dar ca toate femeile cu probleme de orientare in spatiu, un frate-soferul fetelor, un tip increzator in sine si obsedat de detinerea controlului, si prietena acestuia-persoana mea) si 2 spanioloaice focoase, monolingve, care s-au dovedit a fi fara cunostinte de geografie (aplicata).
Si acum Fapte : Ora de intalnire este 1 a.m., nu de alta, dar botellón-ul trebuie sa isi faca simtite efectele. Fetele aranjate, soferul, bietul de el, trezit din somn, masina inchiriata fara sistem de navigare gps, muzica la maxim, chef nebun de petrecere... Vamos a la plaja!! Sa pornim la drum!! Hmmmm....ok, dar pe unde? Punem la cale un plan de „evadare” din oras, aproape ca dam cu banul care iesire este cea care ne va conduce spre satucul cu pricina, un nume pe care nu mi-l mai amintesc. „Norte!”, spre nord pe romaneste, tipa extaziata una dintre focoase, ca si cand ar fi descoperit wolframul. „Hey, dragutzo, suntem din Ro, nu cunoastem drumurile voastre, asa ca hai sa avem incredere in tine!” Brammmh, brammmmh, soferul ambaleaza masina si o luam din loc spre nord. Ajungem la iesirea din oras. Inaintam, facem dreapta, intoarcem ca trebuia de fapt la stanga, nu stai! ceva nu e bine! Soferul deja devine recalcitrant „Cum, 2 spanioloaice si habar nu au de drum?”o rupe pe romaneste, sa nu jigneasca fetele. Ne oprim, trebuie sa sunam pe cineva sa ne indrume, dar ceasul arata ora 2, pe cine sa sacrificam la ora asta pentru detalii? Un sofer, spaniol clar, care cunostea toate drumurile: Dosi, un prieten comun, cuibarit in patul lui, buimac si putin iritat de ora inaintata si tupeul nostru de a-l trezi ;;)...Ii trece pana adoarme la loc. Ii citim indicatoarele si primim indicatii: prima la stanga, urmatoarea intersectie in sensul giratoriu a 3-a iesire, tot inainte si hop! ajungeti voi. Atat de simplu? Yeeey, suntem salvati, o sa avem sansa sa petrecem. Ascultam de indicatii dar cei 5 km nu sunt nici pe departe atatia si nicidecum pe autostrada-cum trebuia sa fie de fapt. Ce mai conteaza? Important e sa ajungem sa bem. Ajungem in prima localitate, facem stanga, inaintam cu ochii cat cepele sa nu ratam cealalta intersectie. Parasim localitatea, dar lucrurile devin din ce in ce mai ciudate: drumul se ingusteaza periculos de mult, noaptea devine mai neagra, in stanga stanci, in dreapta padure, apoi numai padure. Sa mai sunam o data sa trezim acelasi personaj, se conecteaza dar nu apucam sa rostim numele ultimei localitati ca semnalul telefonului dispare. Hopa!Zona crepusculara! Inaintam speriati in noapte, cand de pe contra sens, pe soseaua pe care abia incapeau 2 masini, zarim slab silueta unei furgonete. In masina noastra se poarta negocieri daca sa oprim sa cerem indicatii sau sa mergem mai departe. Cel mai socant, convingator si ferm argument vine de la sora cea isteata care a vazut prea multe filme: „Nu opri! E ca in filmele de groaza, o sa coboare la noi cu drujba!” Asa ca insistam in noapte. Intr-un final ajungem la giratoriul mult asteptat care ne indica sprintul final de 2 km spre satuc. Drumul e drept si neted asa ca ne luam avant. De nicaieri, apare o umbra cu o bagheta reflectorizanta fluturand in aer: control de rutina-Guardia Civil. Panica mare in masina, repede centurile de siguranta la toti pasagerii (e obligatoriu)! Se cere doar alcool-test, nu tu actele masinii (putea fi furata), nu tu permis de conducere, nu tu centuri...E primul alcool-test al soferului si e trecut cu brio...daca le-ar fi cerut fetelor sa sufle, aparatul ar fi sarit in aer. Demaram si facem glume pe seama „clientilor” care formasera o coada in dreptul masinii de politie pt „prescrierea retetelor”. Dupa zgomot si forfota, stiam ca am ajuns, acolo trebuia sa fim. Lasam masina in parcarea imensa si coboram. Ce de lume... de la cei cu tzatza-n gura pan’ la cei cu barba sura, toti consumau alcool! Petrecareti spaniolii astia, nu se compara cu alte natii.
La plecare, ora 6, primim indicatii de la un tanar respectabil si binevoitor care de abia se tinea pe picioare - putem ajunge inapoi in oras prin cealalta iesire a parcarii, care ne scoate direct in autostrada, sunt 5 km in linie dreapta. What?? Dar pt ca a fost petrecere, ar trebui sa o luam pe drumul ocolitor sa fentam politia. „Nu, multumim! We’ve been there, seen it. Nu ne mai trebuie!”
Ce bun ar fi fost un gps...dar atunci nu am fi avut ce sa povestim.
Post realizat pentru concursul MIO prin Automod .
Cat despre caracteristicile lui MIO S760 cea de-a 3-a mi se pare cea mai utila, referitoare la punctele de interes insotite de informatiile oferite de ghidul de calatorie. Daca ai asa ceva mai scutesti ceva bani de pe pliante si brosuri...daca ar pune la puncte de interes si locatiile si programul pentru fiestele din Spania ar fi si mai si... :))
http://www.automod.ro/mio-da-un-gps-de-ultima-generatie-cititorilor-automod/
http://eu.mio.com/ro_ro/moov-s760.htm
Numaratoarea inversa a inceput...
Mai avem un pic...si terminam proiectul...si plecam in Spania...si trece Craciunul...si ne intoarcem...si vine Oana de Revelion...si trece anul...si pleaca Oana...si incepe sesiunea...si venim in tara...si plecam din tara...
Ce repede trece timpul...si cica trebuie sa si invatam in toata perioada asta...iar...off...
Intre timp nimic nou pe frontul din nord...ploaie-soare-frig-innorat, dupa bunul plac al aluia care trage manetele acolo sus...Lipi-i s-ar mana pe maneta care declanseaza soarele... :)
Da, vin sarbatorile si odata cu ele vine si frigul...ultimele zile au fost criminale in Odense, temperaturi minuscule, cer senin si ger nu gluma - pana la ora 12 masinile si acoperisurile caselor au avut strat de gheata consistent...
Si daca tot am intrat in atmosfera sarbatorilor de iarna s-au aprins luminile de Craciun. Am mers si noi acolo desi vremea nu a tinut deloc cu noi, ne-a plouat intr-una, am fost uzi pana la piele cand am ajuns acasa dar a meritat.
Intre timp am terminat primul proiect, l-am si predat, urmeaza al doilea pana pe 16 decembrie.
Fiindca am reusit sa prindem o oferta la Ryanair am decis, bineinteles cu delegatie speciala si de la Bucuresti si de la Segovia, sa ne urcam in avion si sa incercam sa aflam cum e Craciunul in Spania.
Drumul va fi pe ruta Billund-Girona(Barcelona)-Madrid la dus, iar la intors Madrid-Alicante-Billund, intre 15 si 28 decembrie, iar per total am platit 170 euro, 2 persoane, dus-intors, cu 1 bagaj de cala pentru intoarcere... Un fleac, fata de preturile normale sau spre Romania... :)
P.S.
Am uitat sa mentionez ca am avut iar parte de o petrecere in camin, a fost ziua lui Rares, baiatul din Sibiu...Postez numai o poza care in opinia mea sintetizeaza toata atmosfera. Stiu sigur ca o sa mi-o iau, iar, pentru asta, dar nu ma pot abtine.
Pui mic, iarta-ma "Busted, again!" sau pe romaneste ar merge "In flagrant!".